Închinare lui Ștefan Vodă

Societatea Culturală Apollon-România și Academia Internaţională de Literatură şi Artă, sub directa îndrumare a președintelui executiv al societății, Ambasadorul Cultural Convenția ONU – Geneva, George Călin, au desfășurat, de ziua Marelui Ștefan, în incinta Şcolii „Mitropolit Iacob Putneanul” din Putna, LECŢIA DE POEZIE, nr. 646, marcă înregistrată „Excelenţă la Apollon”, şi a doua Sesiune de Comunicări Ştiinţifice a Simpozionului Internaţional de Cultură şi Spiritualitate „Ştefan cel Mare – 520” - Bucureşti - Mănăstirea Putna – Chişinău, 21 iunie – 21 iulie 2024, având ca motto: „La noi, cultura se manifestă ca boală profesională! Nimic pentru noi, totul pentru cultura română! Fără şuşanele literare! Vivat Cultura! Vivat Apollon!”

Participanții la evenimentul cultural închinat voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt au fost: George Călin (Bucureşti), Valeria Stupcanu (Urziceni - Ialomiţa), Nastasica Popa (Năvodari - Constanţa), Zenovia Zamfir (Râmnicu Vâlcea), Gheorghe Matei (Bucureşti), Maria Vaida (Cluj-Napoca), Ofelia Florica Haranguş (Câmpina, Prahova), Liliana Ghiţă Boian şi Bebe Pandele Jianu (Drăgăneşti - Olt), Ioan Abutnăriței (Vatra Dornei), Paraschiva Abutnăriței (Vatra Dornei), Luminița Reveica Țaran (Fundu Moldovei), Vasile Aioanei (Câmpulung Moldovenesc), Mariana Aioanei (Câmpulung Moldovenesc), Gabriela Braha (Câmpulung Moldovenesc), Ioan Mugurel Sasu (Vama), Casian Balabasciuc (Moldovița), Limona Rusu (Suceava), Narcis Rusu (Suceava),  Mariana Bilic (Suceava), Viorica Cornea (Fălticeni), George Sauciuc (Suceava), Ovidiu Donisă (Suceava), Grațiela Cristina Herghelegiu (Suceava), Dorin Ștefănescu (Rădăuți).

Din partea Societății Culturale Apollon – România, fiecare participant a primit Medalia „Ștefan cel Mare”, pentru „păstrarea și promovarea valorilor culturale, literare, istorice și religioase”, medalii înmânate de președintele executiv al societății, Ambasadorul Cultural Convenția ONU – Geneva, George Călin. „Criptologul literar”, colonelul Gheorghe Matei, a oferit tuturor, criptat, 5 poeme despre Ștefan cel Mare, executate „împunsătură cu împunsătură”, sub forma unei adevărate opere de artă.

„Meritul Academic”, din partea Academiei Internaţionale de Literatură şi Artă, a fost acordat dnei Maria Vaida, de la Cluj, și dnei Nastasica Popa, de la Năvodari.

Fiecare mânuitor de cuvinte potrivite a adus elogii poetice, cu imaginea domnitorului în minte, descrisă de cronicarul Grigore Ureche: „Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéțe omorâea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi să nu să îndărăpteze și pentru acéia, raru războiu de nu biruia. Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădéjdea, că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor.”

Dragostea de om și de țară, patriotismul pur sânge, credința neatârnată, speranța înfloritoare, visul care cere împlinire sunt temele poetice prezentate în cadrul Lecției de Poezie, moderată cu diplomația-i caracteristică de scriitorul George Călin.

Ioan Mugurel Sasu a deschis Lecția de poezie cu două teme esențiale pentru natura umană, dragostea și singurătatea: „Nu-ți cer un gest mereu făcut, / Pe frunte pune-mi mâna / Și lasă-mă așa tăcut, / Să plâng la pieptul tău acuma.”; „revelionul - / pe masa pregătită / un singur pahar”.

Gabriela Braha ne-a emoționat, prezentând poezia lui Dorel Rotariu, ”Neliniștea Putnei”: „La Putna rugi se duc în văi / Și-n iarba de pe coaste/ Și urcă duhul în văpăi/ Din sufletele arse./ Cu brațe ridicate-n cer/ Stau pomi în rugă sfântă,/ Rotind speranțe în eter,/ De-a binelui izbândă...”

Viorica Cornea a emoționat, recitând o adevărată Trilogie poetică, din creația proprie, ”Binecuvântată veșnicie - Carte de identitate – Moștenire”: „Ștefan al Moldovei printre datini / Domnul cel de Dumnezeu sfințit, / Cu tot neamul lui de bravi mușatini, / Printre muritori a poposit.”

De la Cluj-Napoca, Maria Vaida a venit la Putna lui Ștefan cel Mare „cu fluierul Iancului”, pentru a-i aduce o doină în care stau ascunse toate durerile neamului omenesc.

Ovidiu Donisă, înveșmântat în armura cuvintelor, a simțit, până-n pânzele albe, transformarea umană: „Alt om... dacă se poate numi el om acum; / Frumos ca o statuie, sălbatec şi nebun. / În vene simte forţa... din dulcea răzbunare... / Când vezi atâta forţă şi-atâta transformare, / Privind spre înainte, se naşte-o întrebare: / Ucide-va sistemul? Sau îl va recrea / Mai aprig, crunt, tiranic, ca-nfăţişarea sa !?” (”Metamorfoze”)

De mână cu provocările vieții de zi cu zi, Vasile Aioanei a găsit, în poezie, cuvântul care să-i dea puterea de a continua, pe drumul cărților: „Anii-au trecut şi lumea-i tot aceeaşi / Chiar toate-ar trebui luate-n seamă? / Căci lumea-ntotdeauna, fost-a pentru sieşi / O stranie, bizară şi meschină natură umană (”Natura umană”); „Voi crede mereu în ora astrală, / voi merge drept şi fără sfială. / Sunt mai puternic, veţi afla, / decât orice mi se poate întâmpla.…” (”Va fi iarăşi soare”)

Despre condiția poetului a pledat Limona Rusu, căutându-i circumstanțe atenuante, într-o lume pe dos: „Doar poeții sunt niște sfinți / ce-și caută tăcerile în ochii altora / beau fără încetare din cupa de venin / sorb valuri fără simbrie mușcate de umbre.” (”Doar poeții”)

Ioan Abutnăriței a evocat două momente importante din viața domnitorului, mormântul de la Putna și comandantul, Ștefan cel Mare fiind considerat „un diplomat desăvârșit și un comandant neînfricat”. Colonelul Abutnăriței a adus în discuție ideea vehiculată de Fundația „Credință și Creația. Maica Benedicta” și de academicianul Alexandrina Cernov, de a schimba istoria printr-o altfel de abordare, pentru a prezenta „destinul bucovinean”.

De la Vâlcea, Zenovia Zamfir ne-a predat o lecție de demnitate, fiind o datorie creștinească să ducem mai departe învățăturile „unui apostol al neamului românesc”.

Grațiela Cristina Herghelegiu a venit cu o lecție de patriotism ad hoc: „Iubindu-ți țara, îți iubești străbunii, / Eroii ce-au luptat pentru moșie, / Tu să nu uiți, în taina rugăciunii, / Să-i pomenești pe toți, pentru vecie!”(”Iubirea pentru Țară”)

Ascultând cum „bat clopote la Putna-n Bucovina”, Nastasica Popa, de la Năvodari, ne-a bucurat cu „sfânta amintire” a voievodului Ștefan, pus „în rând cu sfinții”.

De la Rădăuți, Dorin Ștefănescu a descris ziua sfântă a nemuririi domnitorului, zi lăsată moștenire nouă, „care ne-a fost baci până la adâncă bătrânețe”.

George Sauciuc a vorbit despre „umbra apusului”, ca despre o renaștere, un răsărit, din care să ne tragem seva cunoașterii și a neatârnării: „ieri, / când m-am uitat pe geam / ținând în mână / pocalul nesiguranței / am văzut apusul speranței / ieri.” (”umbra apusului”)

Mariana Bilic ne-a invitat într-un timp fără început și fără sfârșit: „acolo s-a născut însuși timpul și bunicii mei / dorul și iubirea / bunătatea și omenia / înțelepciunea și trăinicia vieții de la sat / de aceea lemnul vechi al porților încă tresare / și spune încet, încet / o poveste de demult cu-n bunic și-o bunică dragă…” (”Undeva, cândva…”)

Descălecător din vechi huțuli, Casian Balabasciuc s-a închinat înspre soarele Ștefan, de parcă ar fi rostit, cu tărie, „Jurăm, Măria Ta!”: „Pământul ţării nu se-ncruntă / De-l răvăşeşti pentru ogoare. / Cu cât ţărâna-i mai măruntă, / Cu-atât recolta e mai mare… / Dar dacă-l vinzi, păzea, române, / Te faci părtaş nebun ocării. / Străin în lume vei rămâne: / Te blestemă pământul ţării!” (”Pământul țării”)

Liliana Ghiţă Boian, din Drăgănești - Olt, ne-a îndemnat să facem din „spiritualitate și cultură un crez patriotic”, admirând tărâmul de poveste al țării cu ochiul „desfrunzit de verdele copacilor, frustrat de mirosul ierbii, sărutat de coasele cosașilor…”

Împreună cu Paraschiva Abutnăriței, am încercat să scriem, pe pravila timpului, istoria răstignită: „Cu rădăcini adânci în ăst pământ / Stejar ivit din glia strămoșească / Ți-a fost doar neamul legământul sfânt / Și l-ai crescut, să nu se ofilească…” (”Închinare lui Ștefan”)

Valeria Stupcanu, de la Urziceni, ne-a amintit o poezie pe care fiecare dintre noi o poartă în sânge, ”Inscripție pe piatra de hotar”, de Geo Dumitrescu: „Și, iată, simt așa cum scrie-n carte -/ priviți-mă, și-o să vedeți ușor / că nu-s asemeni nimănui, în parte, / deși,-ntr-un fel, vă semăn tuturor. / Că slav eram, de n-aș fi fost latin, / latin aș fi, de nu mi-ar zice dac - / dar a ieșit așa: să fiu român - / și vreau cu toată lumea să mă-mpac!”

Cu nostalgia lui „n-a fost să fie”, pe care am gustat-o cu toții, pe principiul „treacă de la noi și paharul acesta”, Ofelia Florica Haranguş, de la Câmpina, ne-a dat tonul și am cântat împreună „Când s-o-mpărțit norocu`”… Bebe Pandele Jianu, de la Drăgănești - Olt, a intonat, ca un adevărat imn închinat voievodului de peste veacuri, „Când a fost să moară Ștefan”: „– Eu vă las în grija mare / A lui Dumnezeu cel Sfânt, / Să stați strajă la hotare, / Să păziţi acest pământ!”

Pe firul cuvintelor, fiecare participant s-a închinat, cu sufletul în palme, altui timp și altor oameni care au scris istorie.

Luminița Reveica Țaran