MOTTO: „Măsor clipele mele, împăturindu-le cu ale voastre” (Costel Simirea)

          Ioan Abutnăriței, Paraschiva Abutnăriței, Luminița Reveica Țaran, Limona Rusu, Ovidiu Donisă, Severin Axintoi, Marian Călinescu, Radu Satancu, Cătălina Orșivschi, Gabriela Braha, Vasile Aioanei, Costel Simirea, George Sauciuc, Mihaela Drelciuc, toți îndrăgostiții de doruri răstălmăcite, și-au dat întâlnire, din nou, într-o veche așezare istorică, atestată documentar în 1408, care străjuiește intrarea în Carpații Orientali, aflată între două râuri, Moldova și Moldovița, la Vama.

          Pagina de istorie a fost susținută, ca de obicei, de colonelul Ioan Abutnăriței, care a prezentat o altă mare personalitate a Bucovinei, Constantin Hurmuzachi, fratele lui Eudoxiu Hurmuzachi, născut la 12 noiembrie 1811, la Cernăuți, și decedat la 15 februarie 1869, la Viena, fiind înmormântat la Dulcești, județul Neamț, și care a fost doctor în drept austriac, politician român și ministru. Împreună cu fratele său, a luptat pentru independența și autonomia Bucovinei față de Regatul Galiției și Lodomeriei, în cadrul monarhiei habsburgice. În 1848, a fost co-editor al ziarului Gazeta Bucovinei, publicat în limba română și germană, în 1850, a devenit membru al Consiliului de reorganizare a învățământului public, în care a stabilit normele generale de școală, iar, în 1852, a elaborat un proiect pentru un nou cod penal. Colonelul Vasile Aioanei a prezentat, apoi, „un geniu plămădit din sămânța acestui neam”, „un produs al unei lumi interioare nedeslușite”, când „limba română a primit o nouă haină” (Titu Maiorescu), „un salt spectaculos al exprimării poetice”, „un reper poetic”, Eminescu, destăinuindu-se că „am învățat Luceafărul pe de rost, ca să pot vrăji o fată…”

Paraschiva Abutnăriței ne-a poftit la „Chemarea pământului”, prin păstrarea tradițiilor și prin jertfa pe care fiecare o aduce prin artă - specificul costumului popular fiind dus mai departe, din 2016, în cadrul „Șezătorii” dornene): „Mă regăsesc, la fel ca vechii daci, / Ce liberi viețuiau pe-aceste creste, / Strălucitori, precum în lanuri roșii maci, / Și a rămas tărâmul de poveste.”

Avocatul și poetul Limona Rusu ne-a îndemnat „să nu îngropăm visarea” pentru că „De ceva vreme dorul se adună în palmele goale / vara mărșăluiește cu pași surzi și grăbiți…”, pentru că, indiferent de timp și anotimp, „cuvintele sunt făcute să pâlpâie / precum felinarul în noaptea perpetuă / să fie vara arzând de patimi și șoapte faste…”

Bucurându-ne de sensibilitatea și de gentilețea unui alt cadru militar, poet, noi, femeile, și nu numai, ne-am bucurat de dedicația „Îngerul de lângă noi”: „Ai crezut c-o știi de-o viață! / Și-ai aflat din acest joc, / Din mirarea ce-o ai pe față că / de fapt…n-o știi deloc; / Și cum că femeia-n sine / reprezintă un mister! / Numai dacă-i șlefuită, piatra fi-va giuvaer!”

Un adevărat ghid cultural de Vama, „Ecouri bucovinene”, proiect inițiat de consilierul local Severin Axintoi, care a avut curajul să scrie Cultură, cu majusculă, prin această publicație autohtonă: „Orice început e dificil, se știe. Am debutat cu proiectul Ecouri bucovinene doar cu speranță, experiența fiind o chestiune de domeniul viitorului….Avem valori de necontestat, trebuie să le facem cunoscute și pe această cale, e o datorie pe care, dacă nu ne-o impune altcineva, e bine să ne-o autoimpunem…Uneori, mă întreb de ce Cultură nu se scrie cu majusculă?...”

Dincolo de statutul de președinte al cenaclului, de prozator, economist și jurnalist, Ioan Mugurel Sasu și-a dezvăluit și o altă față, aceea de poet, printr-un „Blestem poetic”: „Din cer să cadă aprigă pedeapsă / Prin norii negri treacă plumb topit, / Găsească-i veșnic stresul pe acasă / Uitare să le-aducă ce-au iubit…”

La cenaclu, problemele de matematică nu mai dau bătaie de cap, pentru că sunt rezolvate poetic, întotdeauna de Marian Călinescu, fiecare teoremă sau axiomă transformându-se în sentință de viață, convinși fiind că „dacă diamantele ar fi atât de aproape ca și pietrele de râu, nu ar mai fi atât de valoroase”.

Tradiționala zicere „viața e o călătorie” a fost inversată de Radu Stancu în „orice călătorie poate fi viața”. Proaspăt întors dintr-un periplu prin capitalele europene, Radu Stancu ne- aprezentat impresii, sentimente, locuri și fapte, clipe de istorie și de monumentalitate.

Prin arta de a se copilări în vers, Cătălina Orșivschi a adus zâmbete în sufletele tuturor, trezind copilul din fiecare.

Poeta câmpulungeană Gabriela Braha ne-a pus față în față cu evenimentele culturale la care a participat și a evocat lansarea de carte a unui alt poet câmpulungean, Victor Ionescu, trăitor de București, „Deplin de bucurie”: „Cea mai simplă formă de recunoștință este bucuria…”

Cum „timpul zboară foarte repede când suntem însoțiți de voia bună”, chitara și versul lui Don Costelo (Costel Simirea) au reușit să ne împace potrivniciile lăuntrice și să ne limpezească mintea: „Mă-mpac cu mine, cu tine….Doamne, dă-ne mâine!”

Cu gândurile risipite printre picături de ploaie, George Sauciuc și-a pus sufletul pe tavă, cântărindu-și sentimentele în foile unei cărți: „Plouă / Am deschis fereastra / să fumez / e dimineață sau e încă noapte…/ mi-aș fi dorit să te ascult / să bem sticla de vin / împreună / să-ți simt buzele când inspiri fumul de țigară / E noapte / și tu dormi / dar nu cu mine.”

Veșnic îndrăgostită de literatura SF, Mihaela Drelciuc ne-a încântat cu un poem epic, început și neterminat, încredințată fiind că „nicio călătorie nu e mai simplu de complicată ca viața unui om”, mai ales într-o „eră a aprinderii spațiului lumesc”, „într-o horă a lespezilor, a cărnii, o horă a timpului mut”, cu certitudinea că „un egocentrism va salva lumea,”

Cu sentimentele la purtător, fiecare cenaclist a defilat pe marele cadran al timpului regăsit artistic, 2 ore, la Biblioteca din cadrul Centrului Cultural Vama. Următoarea ședință, de pe 25 iunie, va avea privilegiul unei alte gradini, a „cărților” în floare, grădina lui ,,,Don Costelo…

                                                                             Luminița Reveica Țaran