Destinul unei zile

MOTTO: „A scrie înseamnă a merge împotriva curentului, a supăra, a răsturna modele, a oferi o viziune, un vis, o disperare, o torsiune.” (Simona Modreanu)

         Întrebarea-capcană care se citește pe buzele tuturor este „De ce scrii?” Pentru că vine o vreme când scrisul inundă trupul și limpezește sufletul…Așa s-a întâmplat și cu Vasile Aioanei, colonel în rezervă și ofițer de investigație și, iată, acum, scriitor…

În momentul în care Vasile Aioanei și-a dat seama că timpul i-a devenit o uniformă prea strâmtă, care nu-l mai încăpea în dreptul sufletului, s-a apucat de scris. S-a întâmplat ca într-o altă Mare Trecere, când viața toată i s-a perindat pe dinaintea ochilor, copilăria, adolescența, maturitatea, casa părintească, mama Ileana, cazurile pe care le-a investigat, analizat și soluționat, povești destăinuite în grădină, la un pahar de vorbă, sau pe drumuri, croite, parcă, pentru poveste.

La Biblioteca „G.T. Kirileanu" din Vatra Dornei, diriguită cu sufletul plin de frumusețe, de Nicoleta Todașcă, s-au adunat, în numele Cuvântului, „oameni dragi și lume bună”: membri ai Asociației Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor și ai Societății „Arboroasa”, Jenica Romanică, Anica Facina, Paraschiva Abutnăriței, Ioan Abutnăriței, Gruia Ungurian, membri ai Societății Scriitorilor Bucovineni, președintele SSB, Alexandru Ovidiu Vintilă, Alis Niculică, cercetător la Biblioteca "I.G.Sbiera, Luminița Reveica Țaran, Traian Nistiriuc-Ivanciu, Gabriela Braha, Alina Andruhovici, Neculai -Marcel Flocea, președintele cenaclului câmpulungean „Țara de Sus”, Ioan Mugurel Sasu, președintele Cenaclului "Nectarie" din Vama, Nicoleta Bogoș, managerul Bibliotecii municipale Câmpulung Moldovenesc, Limona Rusu, Monica Buhac, Grațiela Herghelegiu, Ovidiu Donisă, George Sauciuc, din cadrul cenaclurilor sucevene, artiștii Adela Șulea și Felicia Oblesniuc, preotul militar, Nicolaie Moroșan, Gigi Ionescu și colegilor săi din Asociația Rezerviștilor MAI,Vatra Dornei, diriginta autorului, Adriana Tîmpău, colegii de liceu, Candrea Mitică, Irimie Bighiu, Nichituș Ștefania, Șcheul Aurora și Pârvu Liliana, Mariana Sorohan, fosta directoare a bibliotecii dornene, Liliana Roată…

  La eveniment au fost invitați să vorbească despre cărțile scriitorului Vasile Aioanei reprezentanți ai Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, prof. dr. Alexandru Ovidiu Vintilă și prof. dr. Alis Niculică, de la Câmpulung Moldovenesc, prof. dr. Luminița Reveica Țaran și scriitoarele dornene Anica Facina și Jenica Romanică. Fiecare invitat a prezentat câte o carte - Casa Ileana, o poveste fără sfârșit; Misterul sentimentelor; Pedeapsa divină și Destine fracturate, stârnind interesul publicului pentru lectura acestora. Activitatea a fost completată și cu un moment poetic, prezentat de Adela Șulea, elevă la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava și de un moment artistic, interpretat de Felicia Oblesniuc, din Câmpulung Moldovenesc.

 Scriitori și profesori, din Câmpulung Moldovenesc, Vama, Vatra Dornei, Suceava - prof. dr. Neculai Marcel Flocea, prof. Nicoleta Bogoș, scriitoarea Alina Andruhovici, scriitoarea Gabriela Braha, scriitorul Ioan Mugurel Sasu, scriitoarea Grațiela Herghelegiu, prof. Adriana Țîmpău, prof. Ungurian Gruia și prof. Paraschiva Abutnăriței – au însemnat în Cartea Literelor, fragmente din viața unui colonel, prins în mrejele scrisului.

Pentru a nu se crea „o ruptură” între prezentatori și sală și pentru a fi părtași la „frumusețea care va salva lumea” (Dostoievski), s-a creat un adevărat dialog despre sufletele cărților, ca despre „o adevărată energie increată, de la începuturi, din care ia ființă arta care îmblânzește lumea și are menirea să ne facă mai buni”. (Ovidiu Vintilă)

O radiografie a scrisului contemporan, dar și a scrisului colonelului Vasile Aioanei, a realizat Ovidiu Vintilă, acum când „umanioarele trec într-un con de umbră și facem eforturi de a sublima realitatea, odihnindu-ne sub semnul unui scriitor”. În opinia criticului Alexandru Ovidiu Vintilă, scriitura ofițerului Vasile Aioanei se caracterizează printr-un realism autohton, prezentat prin cadre narative generoase, în care personaje tipologice sunt surprinse prin lupa unor destine care cunosc fracturi, dar nu vor fi total distruse.” Exilul și autoexilul, ca suprateme ale construcțiilor narative, pun în evidență devenirea personajelor, de la incapacitatea de a se elibera de traume, până la câștigarea libertății individuale, prin forța de a transfigura realitatea.

Remarcând talentul scriitoricesc al unui ofițer de investigație, Alis Niculică a considerat „Pedeapsa divină” drept un roman care te absoarbe, spectrul povestirii fiind de natură justițiară, iar personajul principal, Ilie Busuioc, caracterizat prin venalitate și cameleonism, pozează, cu excelență, în exponent al moralității supreme, „justiția umană nereușind să-l ajungă din urmă”, restabilirea echilibrului fiind posibilă doar prin „pedeapsă divină”.

Prin abordarea unei narațiuni alerte, fluente, care se derulează aproape filmic, prin utilizarea unui limbaj clar, coerent, care nu abundă în figuri de stil – este de părere scriitoarea Anica Facina - , cartea „Misterul sentimenelor”, formată din trei nuvele, ilustrează teme originale și captivante: „creșterea și descreșterea unei familii”, „bovarismul cultural”, „dezumanizarea”.

Apoi, Jenica Romanică ne-a invitat la un exercițiu de imaginație în care să ne gândim că ținem în mâini o casă veche (în mâna stângă) și o casă nouă (în mâna dreaptă), prima casă fiind mistuită de focul purificator care potențează renașterea unui alt edificiu, al scrisului.

Convins, aidoma lui Jean-Paul Sartre, că „amintirile sunt singurul rai din care nu putem fi izgoniți”, susținând sus și tare că „doar fapte reale stau la baza constructului ficțional”, Vasile Aioanei scrie „nu pentru că îmi doresc nemurirea, ci pentru că vreau să rămân în conștiința colectivă”.

Portretul de scriitor al colonelului Aioanei a fost conturat și de invitați, iubitori de carte și de condei, convinși că „a pleca de la o experiență personală înseamnă să lași spațiu cititorului să evolueze” (Ioan Mugurel Sasu), pentru că „marile adevăruri sunt aceleași, haina de cuvinte e alta” (Gruia Unguriaan), atuul cel mai mare al autorului fiind „un bagaj foarte bogat de subiecte, ceea ce a înlesnit urcușul foarte rapid în lumea literelor”. (Paraschiva Abutnăriței).

Colajul de doine și de pricesne interpretat de artista câmpulungeană Felicia Oblesniuc, președinta Societății „Femina”, și poezia „Păpușa”, recitată de talentata elevă, poetă și actriță, Adela Șulea, a presărat, în gândurile fiecăruia, amintirea zbaterii continue pentru îmblânzirea timpului, îndrituiți fiind, în fața destinului privilegiat al Bibliotecii, ca regăsire a raiului pierdut, că veșnicia se poate ascunde într-o singură carte: „Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă, în mod categoric, aş gândi tot ceea ce zic. Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică…”(Gabriel Garcia Marquez).

Luminița Reveica Țaran