O poartă pentru suflet

Călătorul care ajunge la marginea sudică a localității Pătrăuți – Suceava, localitate veche, datând din vremea celui mai strălucit voievod al moldovenilor, Ștefan cel Mare și Sfânt, este oprit din drumul său de o tablă indicatoare care-l înștiințează că se află în preajma uneia din ctitoriile Măriei Sale. Înfiorat de cele aflate și dornic să cunoască monumentul, el întâlnește, dacă urmează îndemnurile indicatorului, una dintre bisericile cele mai autentice moldovenești, cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci, fosta mănăstire de maici a lui Ștefan cel Mare și Sfânt care în prezent, datorită Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, redevine mănăstire de maici. Monahia Alexandra Bădrăgan, de metanie de la Mănăstirea Sucevița, este prima stareță a acestei mănăstiri redeschise.

Îndreptându-se spre sfântul locaș, drumețul urcă panta dulce a unui mic deal și înainte de a păși înăuntru, o masă a lui Ștefan Vodă, probabil prototipul sculpturii „Masa Tăcerii” pe care mai târziu o va realiza unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, Constantin Brâncuși, îl invită să se așeze și să se reculeagă.

Exact în fața lui, pe tot peretele exterior dinspre apus unde se află încadrată ușa de la intrare, se desfășoară panorama înfricoșatei judecăți de apoi. Tronând pe scaunul dreptății veșnice, Iisus Hristos alege sămânța bună de neghină. În imagini cutremurătoare, care mai păstrează încă prospețimea culorilor, meșteri vestiți, cu nimic mai prejos decât maiștrii renașterii italiene, au dat viață unor figuri care și astăzi impresionează prin autenticitatea expresiei și a detaliilor. Bucuria acelora care se înghesuie spre porțile raiului și suferința celor care ard în flăcările iadului – și aceștia sunt în general cei de altă credință – sunt numai câteva dintre trăirile care se citesc pe chipurile celor zugrăviți. De deasupra ușii, tot din afară, se mai află următoarea inscripție scrisă în limba slavonă cu litere chirilice: „Io Ștefan Voievod, Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, am început a zidi acest lăcaș în numele Cinstitei Cruci în anul 6995 (1487), luna iunie 13”.

În interior, pe unul din pereții pronaosului, de deasupra ușii de intrare ne întâmpină o altă frescă monumentală. Unicitatea ei în contextul picturii bisericești rezidă în faptul că înfățișează cavalcada sfinților militari sau Cavalcada Sfintei Cruci.

Călări pe cai și purtând haine militare, armata cetelor sfinte, conduse de Arhanghelul Mihail, de Constantin cel Mare și Sfânt și de Sfântul Procopie se avântă în luptă împotriva dușmanilor. Dimensiunea politică prezentă în mentalitatea contemporanilor lui Ștefan cel Mare și Sfânt este sugerată subtil în astfel de fresce.

Pe peretele din naos al bisericii este zugrăvit Ștefan cel Mare și Sfânt, despre care istoricul Dimitrie Onciul s-a exprimat că este cel mai bine realizat dintre toate portretele care există la celelalte biserici și mănăstiri. În 1993, Mănăstirea Pătrăuți a fost inclusă în lista Monumentelor UNESCO, în grupul „Bisericile pictate din nordul Moldovei”, fiind cea mai veche biserică ortodoxă din România pe această listă. Totodată, mănăstirea este cea mai veche biserică ctitorită de Sfântul Ștefan cel Mare ce se păstrează în forma ei originală. În felul acesta, poarta care se deschide în suflet nu poate duce decât la întărirea credinței și la prețuirea minunilor inspirate din ea.

Prof. Arhid. Șt. Hreniuc