Patriotismul, socotit azi o valoare desuetă, depășită și neproductivă în condițiile globalizării implacabile, înseamnă respect pentru locul în care te-ai născut și trăiești, locul de care ești legat cu fire nevăzute de înaintașii al căror sânge îți curge prin vine.
Cu siguranță, trebuie să iubești toată viața acel mediu, leagăn al ființei tale, cu toate bunele și relele sale. Este ca un jurământ pe care, dacă-l calci, îți pierzi onoarea, devenind un trădător abject.
Trebuie să-ți slujești țara până dincolo de tine, altfel devii un laș.
Poți să mergi oriunde în lume, mândru de neamul tău, dar să știi că trebuie să te întorci acasă sau, în cel mai rău caz, să n-o uiți.
Noi românii am rezistat în timp ca popor și neam, prin jertfa unor conducători care au murit cu sabia sau crucea în mână.
Mulți dintre ei au căzut din cauza trădării propriilor frați.
Acestora le-au fost sprijin de nădejde mulțimile de necunoscuți ai gliei străbune care au sfințit pământul țării cu truda, credința și sângele lor.
Simbolul eroismului feminin este Ecaterina Teodoroiu, căzută la datorie pentru întregirea țării, la Mărășești.
Toate mamele și femeile ai căror fii sau bărbați au căzut la datorie sunt eroine anonime.
Un chip luminos și un exemplu în istoria noastră este Regina Maria care cu abnegație a slujit cauza României Mari.
Astăzi, poate mai mult ca altădată, trebuie să fim uniți în fața unui inamic, aparent invizibil, interesul globalizării.
Nu este o noutate, ideea de "ubi bene, ibi patria" datând din antichitate, dar, în noile condiții planetare, masele de oameni sunt manevrate din umbră, cu abilitate, de o elită a lăcomiei, a răului și dezagregării normalității, elită care vrea să domine lumea.
Un alt mare pericol vine dinspre răsărit, dinspre Rusia imperialistă, condusă de Putin, care a declanșat un nou genocid.
Acum, mai mult ca oricând, patriotismul înseamnă o unitate adevărată a celor ce sunt români "în cuget și simțiri".
Constantin Bulboacă