Aduceri aminte: Asasinatul de la Reuseni (Partea I)

Un alt eveniment care a marcat profund istoria noastră a fost cel numit de toți istoricii asasinatul de la Reuseni. A avut loc tot în luna lui brumărel din Anul Domnului 6959 (1451) și a fost rezultatul nenumăratelor intrigi și uneltiri ce au avut loc atât în rândul boierilor din Moldova, cât și din partea susținătorilor lui Alexăndrel, care se aflau cu acesta în Polonia.

Bătălia de la Crasna a oferit leșilor o lecție bună, pe care nu o vor uita multă vreme. Pentru a descuraja o nouă invazie în Moldova, prin prieteni pe care îi avea în afară, Bogdan al II-lea reușește să provoace o puternică invazie a tătarilor Hoardei de Aur din regiunea Volga, care vor jefui pământurile Podoliei și ale Rusiei Roșii până la Grodek, dincolo de Liov. Iar ca paharul să se umple, regele Cazimir, un tânăr de 23 de ani, a fost mustrat aspru de episcopul Cracoviei, cardinalul Zbigniew Olesinski, pentru eșecul și pierderile suferite în Moldova.

Toate aceste evenimente l-au determinat pe Craiul leșesc să refuze cererile  mamei lui Alexăndrel de a organiza o nouă expediție în Moldova. Singura concesie făcută a fost aceea de a-i porunci lui Andrei Odroweaz, noul staroste al Liovului și al Rusiei roșii, desemnat în locul celui care a murit la Crasna, de a apăra Hotinul și celelalte cetăți din jur de un eventual atac din partea lui Bogdan. Or, este cunoscut faptul că în vremea luptelor pentru scaunul Moldovei duse cu fratele său Ștefan, Iliaș Vodă, tatăl lui Alexăndrel, a oferit Craiului Hotinul și cetățile Țețina și Hmielov cu toate așezările din jur. Astfel, regele Cazimir își apăra de fapt interesele sale și nicidecum pe cele ale verișoarei lui. Iar pentru a nu fi prea nepoliticos, tânărul Crai îi propune Marynei să ia parte sau să-și trimită reprezentanți la Sejmul reunit al Poloniei și Lituaniei de la Parczow, unde va ridica problema Moldovei.

Din nou și-a băgat coada Voievodul Bogdan, care cu bani și oameni de influență a atras mai mulți dregători de partea sa, cu cei din Lituania fiindu-i mai ușor, mulți dintre ei dorindu-și o Lituanie independentă. Așa se face că la Sejmul ținut în acel an au lipsit mulți dintre dregători. Ei au trimis vorbă că nu au putut veni pentru că i-au sărăcit războaiele cu moldovenii și cu tătarii din ultimul timp. Din această pricină Craiul nu a putut să ridice problema Moldovei la Sejm, aceasta fiind amânată pentru anul următor. De la Parczow, oraș situat la mijlocul distanței între Cracovia și Vilnius, reședințele Poloniei și a Lituaniei, regele merge în Lituania, fiind invitat de boierii de acolo. Aici, tot la insistențele Marynei, Cazimir i-a delegat pe Czvzowski castelanul șistarostele Cracoviei, Samotulski, castelanul de Poznan, și pe Koniecpolski, castelanul de Sandomir, care abia a scăpat cu viață din bătălia de la Crasna, să se ocupe de problema Moldovei.

Cei trei mari dregători lasă la o parte calea războiului, preferând să calce pe pământul solid al păcii, un drum care li se părea mai trainic și mai sigur față de cel pe care au mers cu un an în urmă. Ei s-au gândit să-i propună lui Bogdan să rămână mai departe pe scaunul Moldovei până ce Alexăndrel va face 15 ani, iar cheltuielile de întreținere a acestuia să fie reduse la 5.000 de galbeni, poate chiar și mai puțin dacă acesta se va învoi.

Leșii tocmai pregăteau soli să trimită noua ofertă la Suceava, când în cetatea Hotinului unde se afla Alexăndrel cu mama lui apare un bărbat chipeș, cam la 30 de ani, care se dă drept fecior a lui Alexandru cel Bun. Își spunea Petru și a trăit mulți ani la Mănăstirea Neamț sau Moldovița sub numele de cuviosul Aaron, luat după fratele lui Moise. Le cere un steag de călăreți și bani, iar el se oferă să-i scape de Bogdan și să-i facă loc lui Alexăndrel pe tronul Moldovei.

Era greu de scăpat o propunere atât de tentantă, mai ales că alta prea devreme nu se întrezărea. Doamna Maryna îi cunoștea bine pe leși și știa că nu se poate bizui pe vorbele lor. Promisiunea ca fiul ei să primească scaunul lui Ilie când va face 15 ani părea îndepărtată și deloc sigură. Ea știa că în acest timp Bogdan numai bine se va întrema, iar leșii nu îl puteau alunga cu forța din Moldova, mai ales că voievodul îl avea ca aliat pe Iancu de Hunedoara. A primit propunerea lui Petru și a purces de îndată la pregătirile ce se cuveneau.

Andrei Breabăn