În amintirea unui apărător al Sucevei

În mijlocul evenimentelor tulburi care au caracterizat epoca lui Vasile Lupu, cu ciocniri între moldoveni şi munteni, moldoveni şi cazaci, între moldoveni, cazaci şi moldoveni, istoria reţine, pe lângă multe alte figuri şi pe enigmaticul şi furtunosul Timotei (Timuş) Hmelniţki.

Fiu al marelui hatman al cazacilor japorojeni ucraineni, Bogdan Hmelniţki, făuritorul unirii Ucrainei cu Rusia (1654), auzind de frumuseţea fiicei domnitorului moldovean, domniţa Ruxandra, a hotărât să o ceară de soţie. În acest scop, tatăl lui Timuş îi trimite o scrisoare lui Vasile Lupu. Domnitorul n-a fost de acord, însă cazacii, conduşi de Timuş, au năvălit în Moldova, pustiind-o. În această situaţie, constrâns de împrejurări, Vasile Lupu le cere ajutor polonezilor, care vin cu armata pentru a se împotrivi cazacilor. Fiind înfrânţi de cazaci şi nemaiputând să se împotrivească, Vasile Lupu îi promite fata. După această înţelegere, Timuş vine la Iaşi cu trei mii de cazaci la nuntă. Nunta este oficiată de către mitropolitul Kievului, Petru Movilă, la biserica lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, la fostul palat domnesc. În scurt timp, Timuş Hmelniţki şi-a adus mireasa în Ucraina.

Ambiţios, domnul Moldovei cere ajutor armat lui Bogdan Hmelniţki în lupta pe care intenţiona s-o poarte cu Matei Basarab, domnitorul Munteniei. Sorţii fiindu-le potrivnici, moldovenii şi cazacii se retrag în cetatea Sucevei, în anul 1653.

Copleşiţi de adversari, Timuş Hmelniţki moare apărând cetatea. Potrivit înţelegerilor care au urmat, li s-a permis cazacilor să aducă trupul neînsufleţit al lui Timuş în Ucraina. La auzul ştirii, soţia lui, doamna Ruxandra, din cauza acestei supărări atât de mari, a pierdut gemenii, şi astfel se stinge neamul Hmelniţki.

Nu socotim că este de prisos ca o placă memorială sau chiar un monument să amintească trecătorului care vizitează aceste locuri de întâmplările de odinioară, care sunt importante pentru istorici români şi ucraineni.

Prof. Arhid. Ştefan Hreniuc

P.S. Subsemnatul s-ar încumeta să ridice acest monument: Timuş luându-şi rămas bun de la Ruxandra atât de dragă lui.