Din valurile vremii, iubita mea, răsai

Clădirea Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava, ridicată pe temeliile Curţii Domneşti de odinioară şi care adăposteşte un foarte vechi gimnaziu sucevean, a fost în anul 1885, de Sfântul Ştefan, gazda unei zile din viaţa lui Mihai Eminescu.

Aflându-se la Cernăuţi, la sora sa, Aglae Drogli, fapt confirmat şi de Călinescu, în cunoscuta-i carte dedicată vieţii celui mai mare poet român, Eminescu a fost luat de prietenii său bucovineni la Suceava, la sărbătoarea zilei onomastice a lui Ştefan Dracinschi, primul director român al Obergimnasiumului local.

Ştefan Dracinschi era prieten cu marele poet încă din anii petrecuţi împreună la Viena, la studii, unde amândoi o simpatizau foarte mult pe aceeaşi domnişoară vieneză, Francisca Moritz, care a devenit, în cele din urmă, după cum mi-a relatat şi profesorul Ion Sbiera, nepotul lui Ştefan Dracinschi, soţia bunicului său. „Pe când se afla la studii în capitala Imperiului Austro-Ungar, Eminescu obişnuia să frecventeze împreună cu bunicul meu, Ştefan Dracinschi, o cafenea vieneză, unde servea o frumoasă chelneriţă Fanny (Francisca). Deşi fusese captivat de încântătoarea chelneriţă, poetul o va uita curând întrucât în viaţa lui intrase cu scăpărare de fulger Veronica Micle”.

Deci, Eminescu dorea foarte mult să îi vadă pe amândoi şi mai ales pe Fanny, după cum se exprimase profesorul Ion Sbiera. De asemenea, Ion Sbiera a mai spus că bunicul său după tată, I.G. Sbiera, era profesorul lui Eminescu la Cernăuţi, iar cu poetul Vasile Bumbac şi cu scriitorul Ştefan Ştefureac Mihai Eminescu se cunoştea încă de la Cernăuţi, de pe băncile şcolii. Nu era aşadar nimic surprinzător că Eminescu se numără printre comeseni, alături de Vasile Bumbac, Ştefan Ştefureac, Ştefan Dracinschi, Samuil Isopescul şi alţii. La masa care s-a servit în localul Obergimnasiumului (în clădirea actualului Colegiu de Artă „Ciprian Porumbescu”) s-a toastat, cum era şi firesc, mai întâi pentru sărbătorit, iar apoi, cu un entuziasm dezlănţuit, pentru Eminescu. Poetul n-a spus mai nimic, mulţumindu-se a zâmbi cu melancolie. În ziua următoare, un grup de elevi de la acest liceu l-a întâmpinat pe Eminescu cu toată dragostea, abordând teme de literatură, de istorie şi de cultură generală, apoi elevii n-au mai contenit de a vorbi toată ziua despre marele poet. 

Profesorul Ion Sbiera, care a făcut o mare donaţie Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, nepotul lui Ştefan Dracinschi în a cărui casă a rămas, de pe strada care-i poartă numele, mi-a dat instrumentul muzical luth, cu care cânta bunica sa Fanny, şi un ceas de buzunar Moulinie Bautte e Moynier, în schimbul unor mărci poştale de valoare. 

Acest ceas este de argint, fără serie, al cărui mecanism este de alamă, executat manual, cadranul e făcut din argint fin pe care sunt montate cifre romane în stil baroc-rococo.

Ceasul se întoarce cu o cheie separată de ceas. Mai distingem şi o ureche de care este legat un lănţişor cu o cruciuliţă de aur. Mecanismul ceasului este prevăzut cu o carcasă de protecţie, marcată tot cu acelaşi nume menţionat mai sus şi care este din acelaşi material ca şi mecanismul ceasului. Diametrul ceasului este de 6 centimetri. Pe capacul exterior din spatele lui este o lucrătură manuală, un subiect aplicativ prezentând o temă antică, luată din Biblie. Sunt gravaţi Ahaşver, nume dat în Vechiul Testament regelui persan Xerxe I, care stă pe tron, şi regina Estera, de origine iudee, vestită pentru frumuseţea ei. În faţa lui Xerxe I este îngenuncheată Estera, care prin rugămintea ce i-o adresează a împiedicat masacrarea compatrioţilor săi. Toga ei este ridicată de o servitoare. Regele Xerxe I i-a întins sceptrul de aur, deci i-a dat posibilitatea ca să îl atingă, după cum se vede pe ceas, altfel ar fi fost executată fiindcă a intrat pe unde nu avea voie să treacă. Pe capacul ceasornicului mai sunt arătaţi, la întoarcerea în sala tronului, soldaţii care stau de pază cu halebarde în mâini. În jurul scenei, pe marginile capacului sunt încadrate aceste personaje istorice în ornament baroc-rococo din secolul XVIII. Cadranul de argint este lucrat în aceeaşi manieră baroc-rococo.

Pe capacul din interior sus sunt încrustate patru litere chirilice, BKMM, care ar însemna probabil iniţialele numelui Veniamin Kostache Mitropolitul Moldovei. Argumentăm acest lucru prin faptul că în casa parohială de la Biserica „Sf. Înviere” din Suceava în care a locuit poetul şi preotul ucrainean Nicolae Ustianovici, prieten bun cu tata lui Mihai Eminescu, s-a găsit cartea „Iubitoriul de înţelepciune”, scrisă cu caractere chirilice în anul 1831 şi cumpărată de mine. O posibilă supoziţie – în zilele de sărbătoare, tatăl lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, obişnuia să se roage la Biserica „Sfânta Treime” din Suceava, unde oficia preotul Nicolae Ustianovici.

Deci cartea menţionată mai sus ar fi putut să călătorească de la Iordachi Balş la Gheorghe Eminovici, administratorul moşiei acestui boier, şi de aici la Nicolae Ustianovici. Oricum, prezenţa lucrării dovedeşte existenţa unei educaţii religioase extrem de apreciate în epocă.

Un argument în plus în favoarea afirmaţiilor. Prietenia dintre Ustianovici şi Eminovici s-a consolidat ulterior prin cea a copiilor. La nunta Mariei, fiica lui Ustianovici, a participat şi sora lui Eminescu, Aglae, împreună, foarte probabil, cu marele poet. Cartea menţionată mai sus are două predoslovii. Una a boierului Iordachi Balş, care a construit şi biserica din comuna Dumbrăveni (Suceava), şi altă predoslovie este a mitropolitului Moldovei Veniamin, în care aduce elogii boierului Balş, semnându-se cu aceste patru iniţiale, care se găsesc încrustate şi pe acest ceas. Iar mai jos, pe acelaşi capac, sunt încrustate două litere tot cu alfabet chirilic, P.V., probabil iniţialele numelui Paisie Velicicovschi, stareţul Mănăstirii Dragomirna şi apoi al celei de la Neamţ.

Profesorul Ion Sbiera mi-a mărturisit că acest ceasornic a rămas la bunicul său Ştefan Dracinschi, căruia i l-a făcut cadou de ziua sa Mihai Eminescu de ziua onomastică.

Este foarte probabil ca la onomastica prietenului să fi venit şi pentru a o revedea pe ispititoarea chelneriţă de altădată, acum Francisca Dracinschi. Nu este exclus ca o urmă de regret să fi mâhnit sufletul poetului nepereche pentru spulberarea unui vis din tinereţe. Nu putem motiva altminteri tăcerea plină de semnificaţie a bardului, mai ales în acel moment în care neînţelegerile cu Veronica Micle nu prevesteau nimic bun. Nu întâmplător ceasul oferit de Eminescu drept cadou lui Ştefan Dracinschi purta pe capacul său o scenă dintr-o mare iubire, cea dintre regele Xerxe I şi fermecătoarea Estera. Sbiera mi-a mai dat un tablou înfăţişând chipul lui Ştefan Dracinschi şi o fotografie cu bunica sa Fanny se va afla în curând în Muzeul privat de pe strada Emil Cioran din Suceava.

Prof. arhid. Ştefan Hreniuc