Un curs în Islanda

Drumul spre Islanda a fost un adevărat test al răbdării, rezistenţei şi îndurării personale. Aceasta deoarece distanţa din Suceava până în oraşul islandez Borgarnes depăşeşte 3.700 km. Oraşul se află la 60 km nord de capitala Reykjavik şi are o populaţie de circa 1.700 de locuitori (Suceava are peste 92.000 de suflete).

Dar, cum bucuria omului întru împlinirea spiritului este infinit de mare, neplăcerile inerente limitării trupeşti au fost în cele din urmă trecute cu vederea, după o masă copioasă şi un somn asemănător celui veşnic (cred).

Totuşi, starea de disconfort mi-a fost amplificată de clima aspră şi neprietenoasă, de oboseala continuă indusă de diferenţa de fus orar şi de peisajul cenuşiu şi tern, macabru chiar – numai roci vulcanice gri, munţi negri pătaţi pe alocuri cu petice murdare de zăpadă.

Şi iată că patru profesori de la Şcoala Gimnazială ”Ion Creangă” Suceava au început cursurile de perfecţionare ”Reaching, teaching and keeping learners and sensitization training for teachers and trainers”… Scopul cursului era aşadar pregătirea şi sensibilizarea personalului didactic pentru a lucra eficient cu toate categoriile de elevi: copii cu dizabilităţi, de alte etnii, imigranţi, defavorizaţi social sau proveniţi din familii dezorganizate etc.

Cu tot titlul pompos al cursului, lungul şir de cursuri de perfecţionare m-a învăţat că astfel de activităţi au un tipar care predispune câteodată la plictiseală şi lipsă de atenţie. Ca urmare, m-am înarmat încă din prima dimineaţă cu răbdare şi multă îngăduinţă, frustrată fiind şi de dorul de fetiţa de acasă.

Pe mica peninsulă a Islandei ne-am întâlnit cu alţi profesori din Polonia, Turcia, Grecia şi Suedia, adunaţi de către profesoara islandeză Gudrun Petursdottir, sociolog, profesor coordonator şi director al ICI (”Islanda Interculturală”).

După câteva minute după începerea cursului s-a petrecut o…  vrajă. Profesoara Gudrun a început să vorbească într-o engleză cu accent german, pe care iute am asimilat-o şi a devenit unul dintre atuurile farmecului său personal. Am uitat de copil, de rate la bănci, de tatăl bătrân. Se spune că omul sfinţeşte locul; ei bine, profesoara Gudrun poate sfinţi mintea şi chiar o poate întineri.

De-a lungul cursului am fost copil – elev, docil, încântat, exaltat timp de o săptămână, iremediabil îndrăgostit de profesorul care ştie să-i ajungă la suflet, să-l modeleze, să-l corecteze şi să-l mângâie, sau să-l certe blajin în caz că greşeşte şi să-l cucerească definitiv în cele din urmă.

Ne-a învăţat să predăm altfel în echipe sau individual, punând accent pe învăţarea prin cooperare, şi ne-a demonstrat cum poţi să ajungi la inima oricărui copil ”forţându-l” să arate tot ce are mai bun şi să aprecieze calităţile colegilor.

Am plecat din Islanda cu o inimă mare, împrumutând din vraja unui dascăl desăvârşit: Gudrun Petursdottir.          

Prof. Nadia Mihaela Dănilă

Şcoala Gimnazială ”Ion Creangă”