Nu există perfecţiune pe pământ. Există, eventual, tendinţă spre perfecţiune!
Dorinţa de a o atinge presupune nobil orgoliu, ambiţie nobilă, răvăşirea culcuşului moale în care adoarme idealul şi se topeşte energia.
Am fost profesoară. Conform misiunii noastre, am instruit şi format oameni.
Nu am fost profesoara lui la clasă. Paşii ni s-au intersectat pe coridoarele Liceului Nr. 2, cu mulţi ani în urmă.
Ne-am întâlnit după foarte mulţi ani la sărbătorirea centenarului liceului, apoi, deloc.
Am auzit frecvent numele lui. Este vorba de Doru Muha. Ştiam că are un imperiu în materie de afaceri. Vedeam mereu şi citeam numele firmei.
Am mai aflat că sediul lui ar fi departe, în valea Sucevei, undeva pe lângă piaţa angro, într-una din zile, acum trei ani în urmă, aflându-se prin zonă, am beneficiat de amabilitatea lui.
Era o zi extrem de călduroasă. De la piaţă până la staţia de autobuz spre oraş este o distanţă considerabilă. La un moment dat m-a ajuns din urmă şoferul lui Doru. El m-a zărit dintr-o limuzină, probabil, şi, surprinzător, m-a recunoscut.
Şoferul mi-a spus că domnul director i-a dat dispoziţie să mă ducă unde doresc.
Glumind, eu i-am răspuns că aş dori să mă ducă la Bucureşti, dar mă mulţumesc şi cu domiciliul meu.
Au mai trecut de atunci trei ani. Azi, 21 martie, aflându-mă din nou prin preajmă (adică în piaţa angro din Burdujeni), m-am decis să-i fac o vizită de curtoazie la locul său de muncă. Doream să-i mulţumesc încă o dată pentru amabilitatea gestului său şi... eram curioasă cum a evoluat şi cum a ajuns în vârf? Da, nu exagerez, Doru Muha a ajuns pe Himalaya!
Nu-l mai ştiam. Ani au trecut şi pentru el, dar mai ales pentru mine! Am nimerit uşor. Doru era la biroul lui, într-un perimetru extrem de luxos şi confortabil. S-a ridicat, m-a întâmpinat, mi-a sărutat mâna şi amabil mi-a oferit un loc. De data aceasta eu eram intimidată şi emoţionată, dar foarte încântată.
Impresia pe care mi-a făcut-o a fost copleşitoare.
Grizonat, serios, relaxat, plin de respect şi extrem de modest. Am depănat amintiri, am conversat.
Cea mai mare grijă a mea a fost să nu-i răpesc prea mult timp, conştientă fiind de faptul că timpul său este foarte preţios.
Te felicit, Doru, în numele cadrelor didactice ale Liceului Nr. 2, a dirigintei tale, dna profesoară Maria Macioapă.
Suntem mândri de tine! M-am simţit extrem de onorată să vorbesc cu tine după atâta vreme. Cred că te bucuri de un respect deosebit din partea tuturor angajaţilor tăi. Dar ştii ce? Cred că în primul rând tu îi respecţi! Este un om realizat, în adevăratul sens al cuvântului, pe plan profesional cât şi pe plan intim. Soţia ta este medic primar şef, ai doi copii grozavi şi în Suceava eşti un nume şi chiar pe plan naţional bănuiesc.
Îţi doresc succes în afaceri în continuare, multă sănătate şi să te bucuri de tot ce ai realizat!
Cu deosebită consideraţie
Prof. gr. I, Silvia Orban Meder
Suceava, 2012