Pe câţi dintre români îi mai interesează adevărul despre Revoluţia din 22 Decembrie 1989? Cred că pe unii istorici şi sigur pe acei membri din asociaţiile de revoluţionari care se zbat de ani de zile pentru a afla un gram de adevăr şi bineînţeles pe părinţii şi rudele care-şi plâng şi acuma eroii. Restul? Trist, dar este adevărat.
N-au trecut decât 21 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 şi am uitat de acele clipe şi sloganuri minunate: ”mai bine mort, decât comunist”, “noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu ne-om câştiga libertatea noastră”. A urmat în ianuarie 1990: “ce-ai făcut în ultimii 5 ani”, “nu ne vindem ţara” şi bineînţeles cântecele din Piaţa Revoluţie marca dr. Barbi- Cristian Paţurcă.
Mizeriile din zilele noastre şi degradarea societăţii româneşti ne-au făcut aproape să trecem cu vederea de clipa pe care noi românii am aşteptat-o şi a venit în Decembrie 1989. De a răsturna o dictatură şi pentru dreptul la libertate. Grija pentru ziua de mâine, ce punem pe masă de sărbători, ce cadouri mai putem cumpăra pentru cei dragi şi dacă în anul 2011, guvernul Boc ne mai dă o bucată de pâine să punem pe masă, ne-a răpit timpul de a ne aduce aminte de magnificul Decembrie 1989. Noi suntem datori să nu uităm viaţa de înainte de Decembrie 1989, de eroii noştri, pentru că vom ajunge la avertismentul celebrului pictor spaniol Francisco Goya, dat în urmă cu 200 de ani, „somnul raţiunii naşte monştri”.
Dan ACIBOTĂRIŢEI