Pe tăbliţa din cancelaria Colegiului Alexandru cel Bun din Gura Humorului stă scris:
Joi, 11 iunie – consiliu profesoral de încheiere a situaţiei şcolare la învăţământul gimnazial şi liceal.
La finalul consiliului, doamna Mihaela URSACIUC, directorul colegiului, anunţă: „Joia viitoare, pe 18 iunie, la ora 12, avem consiliu profesoral de încheiere a situaţiei şcolare la învăţământul tehnic; nimeni să nu lipsească, sunt şi alte probleme foarte importante ....”
Într-adevăr, joi 18 iunie, aula Colegiului devenise neîncăpătoare.
Se face apelul, atmosferă de maximă seriozitate şi multe semne de întrebare...
După raportarea situaţiei claselor cu profil tehnic, în faţă, pe un ecran mare, alb, s-au prezentat mai multe studii de caz.
Elevii Mark şi Robert fuseseră surprinşi în circumstanţe diferite de timp (1973 şi 2009), spaţiu, mentalitate şi modalitate diversă de soluţionare a unor situaţii limită.
Cele opt studii de caz prezentate într-o manieră plină de umor, de fină ironie şi înţelepciune au fost, de fapt, pretextul problemei foarte importante, care se anunţase – sărbătorirea pensionării colegilor: Sultana ORHEIAN, Laurica NICOLAU, Viorica TĂTĂRĂU, Angela CAUC, Mihai LAZĂR, Florentin CAUC.
Sunt importanţi nu doar primii paşi pe care îi faci în profesie, oricare ar fi ea, dar şi retragerea are o încărcătură spirituală de o intensitate maximă, la care ar trebui, poate, să reflecteze şi alţii, care, din prea multă preţuire de sine, uită de respectul, de stima, ce le datorează pentru devenirea lor.
Acestora, colegilor pensionabili, le-a fost apreciată munca desfăşurată pe parcursul zecilor de ani de carieră, mulţumindu-li-se pentru dăruirea permanentă, primind fiecare şi câte o diplomă în acest sens.
Am fost, apoi, invitaţi cu toţii la un pahar cu vin, unde s-au depănat tot felul de amintiri. Atmosfera se înviorase.
I-am privit pe fiecare dintre sărbătoriţi. Privirea le era umedă. Pe chip li se zărea câte o lacrimă de emoţie, de bucurie sau nostalgie, conştientizând, parcă, ireversibilitatea timpului.
Mi-au venit în minte versurile:
„Ai şi venit la mine toamnă,
Adresa mea de unde-o ai?
Vii cu petale multe-n poartă
Deşi în suflet e tot mai.
Eu ştiu că timpul tot nu iartă
Şi că-ntr-o zi îmi vine rândul,
Dar te-ai grăbit, e prea devreme,
Nu m-am obişnuit cu gândul,
Fiindcă aceste clipe-nseamnă
Şi bucurii şi mângâieri,
Cu-atât mai greu, îmi vine, toamnă,
Să mă despart de primăveri.
..................................................
Dar, datorită lor, directorilor Mihaela URSACIUC, Mariana PINTILIE, Niţă MANDICI şi coordonatorului grupei sindicale, Luminiţa CÂMPAN, trecerea într-o altă etapă existenţială a fost, oarecum, uşurată.
Vă mulţumim tuturor şi în mod special, DOAMNEI DIRECTOR, MIHAELA URSACIUC.
Mulţumim că ne-aţi ajutat să uităm câteva clipe de promisiunile neonorate de alţii, de umilinţele la care am fost adesea supuşi, de etichetările neadecvate şi de încă multe altele.
Discreţia pregătirii momentului, atenţia acordată OMULUI-DASCĂL, surpriza deosebit de plăcută, creată întregului colectiv, confirmă adevărul venit din înţelepciunea milenară:
„A fi mare, nu-i mirare,
A fi om e lucru mare!”

Cu preţuire,
Profesor Rachila MORAR BALAN

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Amurg de toamnă-n plină vară.

Comentarii