O sută de ani de la naşterea profesorului Vasile Bujdei

Amintiri despre profesorul meu de matematică de la Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava

 

La 15 februarie 1908 se năştea în localitatea Gălăneşti – Rădăuţi, într-o familie de destoinici gospodari bucovineni, copilul care urma să devină, mai târziu, la anii maturităţii, renumitul profesor de matematică din Bucovina, Vasile Bujdei.

A urmat liceul la Rădăuţi, în straie naţionale, apoi Universitatea la Cernăuţi, în aceeaşi ţinută, în toţi anii de studii. Pentru studenţii bucovineni, proveniţi de la ţară, costumul naţional, purtat zi de zi, constituia o mândrie şi o podoabă de mare preţ în acea perioadă.

La Facultatea de Matematică din Cernăuţi i-a avut profesori pe Simion Stoilov, Miron Nicolescu, Gheorghe Vrânceanu, distinşi matematicieni români, academicienii de mai târziu.

După absolvirea facultăţii, cu rezultate remarcabile, a funcţionat ca profesor de matematică la liceele din Cernăuţi (1934 - 1940), Rădăuţi (1940 - 1944), Baia de Arieş (1944 - 1945), La Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava (1945 - 1953), perioadă în care am avut fericirea să-i fiu şi eu elev, după care revine la Rădăuţi în 1953, funcţionând la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” până în anul 1963, când se pensionează din motive medicale şi revine cu locuinţa la Suceava, unde a trecut la cele veşnice la 29 iulie 1992, la vârsta de 84 de ani 5 luni şi 21 de zile.

Matematician şi pedagog de o incontestabilă valoare, om cu o înaltă conştiinţă socială, s-a impus prin rigoarea demersului său, prin exigenţa faţă de sine şi faţă de elevii săi, pe care a reuşit să-i facă să aprofundeze studiul matematicii, chiar pe aceia cărora, la început, li se părea că nu vor îmbrăţişa niciodată matematica. Aceştia, mulţi la număr, i-am rămas recunoscători pentru modul în care ne-a îndrumat, ne-a stimulat şi ne-a format, deschizându-ne o cale sigură, printr-o pregătire temeinică, spre profesiunea dorită. La examenele de admitere de la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti ajunsese proverbială observaţia că absolvenţii profesorului Vasile Bujdei reuşeau primii pe liste. „Dacă ai făcut matematica în liceu cu profesorul Vasile Bujdei, eşti sigur că vei fi printre primii la admitere în facultate”.

Rezultatele remarcabile obţinute de elevii profesorului Vasile Bujdei aveau la bază un principiu simplu, aplicat cu o perseverenţă de necrezut: munca şi controlul ei; muncă din partea profesorului şi muncă din partea elevilor; controlul, aprecierea riguroasă şi sistematică a muncii elevilor. Aprecia şi stimula în mod cu totul deosebit efortul propriu al fiecărui elev. Metoda de lucru cu elevii, originală şi neimitabilă, având la bază principiul enunţat, se baza pe cooperarea cu clasa. Declanşa munca independentă în oră, din exerciţiile şi problemele recomandate din culegeri, din Gazeta matematică şi din Caietele personale. Punea un accent deosebit pe originalitatea rezolvării problemei, pe găsirea căilor celor mai directe şi elegante în obţinerea soluţiei.

Orele de matematică le aşteptam cu nerăbdare şi emoţii. Lecţiile erau foarte atractive, interesante, originale şi constituiau adevărate evenimente, cu tot felul de surprize – unele plăcute, altele mai puţin plăcute pentru noi, elevii, dar foarte folositoare mai târziu, în viaţă.

La intrarea în clasă, chiar în timpul când suna clopoţelul, impunea o atmosferă intensă de muncă, seriozitate şi respect reciproc. Folosea un sistem monitorial de control şi de evidenţă al rezolvării temelor date acasă (un număr limitat) şi cele rezolvate „în plus” (cât mai multe). Pe lângă acest sistem de control, la care eram antrenaţi cei mai buni elevi în calitate de „controlori” de teme acasă şi „controlori” de teme în plus, controla personal, în mod conştiincios şi foarte riguros, caietele de teme, mai ales când cele 200 de foi erau terminate şi puteam obţine o notă mare. Erau apreciaţi şi evidenţiaţi cei care dovedeau că am lucrat corect, mai multe şi independent temele, dar şi sancţionaţi şi admonestaţi cei mai puţin harnici. După aceasta, urma lecţia nouă, dar nu era o lecţie obişnuită. Trecerea la lecţia nouă se făcea prin discuţii cu noi, pline de duh, care creau o atmosferă relaxantă şi plăcută, în vederea înţelegerii şi însuşirii conţinutului lecţiei noi, punând accent pe chestiunile mai dificile şi pe recomandările pentru temele acasă şi în plus, din culegeri, din Gazeta matematică şi din caietele personale.

Om, la prima vedere, închis în sine datorită intensităţii gândurilor care îl frământau; în mijlocul elevilor, însă, se deschidea numaidecât. Ştia foarte bine să îmbine, să alterneze, explicaţiile matematice cele mai riguroase şi mai clare, cu vorbe de duh dintre cele mai neaşteptate care creau o atmosferă de destindere, binevenită, în vederea parcurgerii unei noi demonstraţii, găsirea unei noi soluţii, cât mai elegante şi originale.

Îşi iubea foarte mult elevii şi se simţea cel mai bine în mijlocul lor. După terminarea unei clase, cei mai buni dintre noi de la cercurile de matematică, eram invitaţi acasă la Domnia Sa. După primirea oficială şi îndeplinirea rolului de gazdă, urmau discuţii asupra unor capitole mai importante care nu figurau în programa de matematică, dar care se cereau a fi aprofundate în vacanţa de vară, pe baza bibliografiei şi temelor în plus recomandate de Domnia Sa.

Revederile tradiţionale organizate cu ocazia aniversărilor de 10 ani, 20 de ani, 25 de ani etc. de la absolvirea Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava ne-au prilejuit momente de adevărate sărbători, la care sărbătoritul principal era nelipsitul profesor Vasile Bujdei, în jurul căruia eram grupaţi şi ne depănam amintirile. Elevii săi l-au iubit. Indiferent de notele primite, i-au fost recunoscători, exprimându-şi simpatia, respectul şi admiraţia cu orice prilej, prin discuţii şi prin scrisorile pe care i le-au adresat, la care răspundea cu plăcere, chiar atunci când era necăjit. Personal, ca profesor de matematică, am publicat, într-un număr al Revistei de matematică din 1975 a elevilor de la Şcoala nr. 2 Gura Humorului, un interviu pe care ni l-a acordat, precum şi un articol despre personalitatea profesorului Vasile Bujdei. Asemenea articole despre profesorul Vasile Bujdei au mai publicat: prof. Liviu Antonescu în lucrarea „Matematica în învăţământul preuniversitar sucevean”, în care este preluat şi publicat interviul pe care mi l-a acordat; profesorul universitar Viorel Iftimie de la Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti, fost elev, a publicat în Gazeta Matematică un articol cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viaţă a profesorului Vasile Bujdei, precum şi în presa locală şi centrală a vremii.

Toţi colegii mei, ceilalţi foşti elevi ai distinsului nostru profesor, chiar cei care au îndrăgit mai greu matematica, îi purtăm o deosebită stimă şi preţuire pentru că ne-a învăţat nu numai matematică, ci şi faptul că, trecând prin viaţă trebuie să realizăm ceva, folositor nouă şi societăţii şi, mai ales, cum să realizăm acest „ceva”: prin muncă perseverentă şi cinstită.

În ziua de 29 iulie 1992, când l-am condus pe distinsul profesor Vasile Bujdei pe drumul stelelor, am văzut, prin ceaţa lacrimilor, mulţimea participantă la înmormântare, tristă şi îndoliată, mulţi dintre foştii săi elevi, alţii, poate, care regretau că n-au avut şansa să-l aibă profesor.

 

Gheorghe Maierean
Profesor pensionar de matematică, Gura Humorului
Fost elev al profesorului Vasile Bujdei, absolvent al Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava, promoţia 1953

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului 15 februarie 1908 - 15 februarie 2008.

Comentarii