Ghiozdanul unui elev de clasa I cântăreşte aproape 7-8 kg: manuale, fişe, dosare, penar etc. etc.
Locuiesc în vecinătatea unei fetiţe care acum a început şcoala şi sunt înspăimântată: fişe la română, fişe la matematică, buline peste buline, rigle, toc cu cerneală care curge obligatoriu, cărţi, cărticele, mai un echipament cu tenişi, mai un pacheţel cu mâncare.
M-apucă jalea, dar şi nostalgia. Mi-amintesc tăbliţa mea cu plumbul şi buretele agăţate de ea. Ce simplu era! Desigur, am evoluat şi recunosc că nu se putea rămâne la stadiul respectiv. Atunci de ce copiii din învăţământul de azi nu pot să-şi facă singuri temele decât ajutaţi de două, trei persoane specializate?
De ce la întrebări nu prea pretenţioase dau răspunsuri de-ţi stă mintea în loc?
De ce nu ştiu să scrie o scrisorică, o felicitare, nu mai spun că nu se pricep să întocmească o cerere sau un CV.
Doamnelor învăţătoare şi profesoare: pregătiţi copiii pentru viaţă. Învăţaţi-i pe elevi cum să înveţe. Îndemnaţi-i să citească azi o poveste, mâine o nuvelă, apoi un roman şi aşa vor ajunge la sonetele lui Shakespeare.
La ce bun?
Să nu uităm că noi îi educăm să înveţe şi învăţând se educă. Nu mai sunt de actualitate oamenii culţi?!!
De ce să te omori dacă au prosperat oameni inculţi?!!
Nu va fi permanent aşa. Ai nevoie de viaţă spirituală. Trebuie să te hrăneşti cu splendorile artei nu numai cu caltaboşi şi alte porcării!
Cultura generală îţi dă forţă, echilibru. Altă viziune ai asupra oricărui proiect. Alta trebuie să fie lumea pentru care optăm.
Este adevărat că nu-ţi asiguri existenţa visând la picturi, la balet şi la lieduri, dar acestea te îmbogăţesc sufleteşte, îţi înnobilează sufletul, te fac mai bun, mai generos. Nu dorim să ne fie viaţa searbădă, săracă. Avem nevoie de trăiri sufleteşti intense. Inoculând încă de mici la copii sentimentul de preţuire a frumosului, ne asigurăm că merită să lupţi pentru a trăi frumos.
„Echilibrul trăirii frumoase este cel mai de preţ trofeu”.
Vizionaţi expoziţii de pictură, participaţi la concerte de calitate, luaţi bilete la piesele de teatru bune, în care joacă actori celebri.
Merită să vezi un „Revizor” (Gogol) un Molier („Mizantropul”), un Cehov cu cele cinci piese celebre, un Goldoni şi să nu mai vorbim de supremaţia lui Shakespeare.
Vă sfătuieşte un slujitor al şcolii timp de 34 de ani, Prof. gr. I, Silvia Orban