Să nu ne uităm istoria

Pe 30 decembrie 2007 s-au împlinit exact 60 de ani de la proclamarea Republici Populare Române, mai precis au trecut 60 de ani de când a fost „acceptată abdicarea de către poporul român” a M.S. Mihai I de România. După Revoluţia din Decembrie ’89, puţin s-a discutat despre semnificaţia actului 30 decembrie 1947, cu toate că faptele care s-au produs în acea perioadă au schimbat radical imaginea României şi implicit a noastră, a românilor. Multe dintre persoanele care au trăit acele momente zbuciumate din decembrie ’47 ştiau că perioada de glorie a noastră, a românilor, a apus, şi va urma un traseu plin de capcane şi de nenorociri pentru România. După Revoluţia din 1989, când se cunoştea în mod clar că ceea ce s-a întâmplat în 30 decembrie 1947 s-a făcut în împrejurări forţate, iar Regele Mihai a semnat abdicarea fără să se consulte cu poporul, România trebuia să îşi ia în mod normal cursul şi rolul de monarhie constituţională, aşa cum era ca stat înainte de 1947. Nu s-a întâmplat acest lucru. România îşi continuă mai departe drumul început de dr. Petru Groza şi preluat de Ion Iliescu.

Din istorie se ştie că regele este unsul lui Dumnezeu şi veghează asuprapoporului sau, iar atunci când mazileşti un rege sau îl forţezi să plece dinacea ţară, Dumnezeu se supără pe poporul care nu a avut grija de conducător,de rege, şi îi pedepseşte ani buni. Chiar dacă nu ne mai putem schimba istoria noastră, avem cel puţin obligaţia morală să nu o uităm.

Dan Acibotaritei