Am aflat cu deosebită seriozitate de cazul unui japonez care şi-a cumpărat o păpuşă gonflabilă, frumuşică foc. 6.000 de verzişori a dat pe ea, pardon, pe dânsa. Cam prohibitiv, dar nu preţul e latura care ne şochează. Ci atitudinea domnului, care s-a îndrăgostit atât de tare de achiziţia sa, încât o ţine în pat şi o ia peste tot cu el.
O ţine în pat, adică acolo unde mai e prezentă şi nevasta sa legală. Care însă a înţeles şi a acceptat menajul în trei. Femeie modernă, bravo ei! Multe neveste ştiu de existenţa amantelor din patrimoniul soţilor, dar dacă eşti înşelată cu o rivală de cauciuc, parcă rana nu te mai doare aşa de tare.
Pasiunea japonezului amorezat pentru gagica lui gonflabilă nu se termină însă la marginea patului. Nu e o simplă pasiune carnal-cauciucată. El îşi petrece şi concediile cu fata, în care suflă pentru a prinde contur. Și le oferă un exemplu de urmat masculilor de stil vechi, care încă preferă amantele din carne şi oase. Care or fi ele mai ergonomice, dar sunt mai greu de întreţinut.
Sper totuşi ca îndrăgostitul nipon să nu o ducă la mare, că gonflabilele nu se dau în vânt după plajă. Li se cojeşte pielea.
Dar să nu ne pierdem în amănunte. Dacă bine reflectăm, tot nişte gonflabile a avut şi Băsescu proptite în funcţii. Udrea, Anastase, Mantale, Ridzi şi compania erau şi ele nişte gonflabile, cu acelaşi fond de cuvinte şi de sunete nearticulate ca gonflabilele.
EBA tot o gonflabilă era, doar că mult-mult mai scundă intelectual. Și azi la Cotroceni sunt o grămadă de gonflabile şi de gonflabili. Chiar şi preşedintele e un gonflabil, în care suflă americanii şi cine se mai nimereşte.
După ce îl vor folosi un mandat, îl vor dezumfla şi-l vor da la reciclat. Din el, se vor face prezervative din alea ieftine.
În România, e vremea gonflabililor. Mă tem că în privinţa asta zarurile sunt aruncate.