E unul dintre cadrele obişnuite ale societăţii noastre ca bărbaţii copţi şi extracopţi să-şi ofere cadouri sub forma pitulicilor fragede, în etate de 20, hai 30-32 de ani. Cadourile de care vorbim sunt sexy, concentrate pe carieră şi alte forme ale reuşitei în viaţă şi ştiu bine ce vor. Sunt atrase mai cu seamă de portmoneul partenerilor, dar şi de puterea lor socială, de maturitatea lor aşezată acolo unde trebuie, în poziţiile cheie ale organigramei lumii.
Pe bărbaţii în cauză, fetele îi găsesc suficient de atrăgători, chiar dacă, sărăcuţii, nu stau strălucit cu hormonii. În schimb, debordează de hormonii succesului.
E un troc reciproc avantajos. Şi pentru duducuţe, dar şi pentru broscoii de 40-60 de ani, chiar şi mai mult. Aceştia, confruntaţi cu debutul dureros al declinului, văd în donjuanismul lor donchijotesc calea de a se asigura că masculinitatea – unde îşi are sorgintea încrederea în sine – le-a rămas nealterată. E un mod de a minţi timpul, ştiu. Dar nu le-o spuneţi, că-i doare.
Pentru femeile în vârstă, reciproca nu prea funcţionează. Ele, sărmanele, îşi consumă gloria strict în intervalul maximei fertilităţi. Odată cu înaintarea în vârstă, treaba rugineşte, şi rămân cu copiii, cu casa şi cu alte palide consolări. Dacă apucă şi ele vreo combinaţie epidermică, e una amărâtă, cu inşi de vârsta lor sau şi mai.
Sintetizând: un tip de 55 de ani cu o şopârliţă de 23 e la ordinea zilei şi nu frapează pe nimeni cu nimic. Dar o femeie în vârstă de 55, alături de un macho de 25, e anomalie scandaloasă, de-a dreptul. Iar asta nu mai este egalitate între sexe.
De aia m-am aplecat asupra acestei chestiuni, pentru că nu e normală. E drept, mai văd câte o excepţie, dar şi aia sună deplasat, chiar caraghios. Preşedintele Franţei cu nevasta mai coaptă bine ca el, Madonna cu gigoleţii ei de consum, Sharon Stone şi alte staruri...
Sporadic, zău aşa!