Narcis SIRETEANU

Nu e deloc greu să iei hotărâri. Ele se pot lua nu într-o secundă, ci într-o fracţiune de secundă. Cât ai fugări o muscă, ţac-pac.

Greu e doar să suporţi consecinţele hotărârilor pe care le-ai luat. Acolo e durerea. Sunt saci plini de proverbe pe această temă, în mai toate limbile planetei. Începând cu clasicul ”măsoară de trei ori şi taie o dată.”

Când eşti singur cuc pe craca ta, mai treacă-meargă, nu-ţi prea pasă de severitatea consecinţelor care succed hotărârilor tale. Când însă ai o familie de întreţinut, apar responsabilităţile şi nu te mai porţi ca un apucat. Normal, consecinţele se răsfrâng şi asupra celor de care-ţi pasă. Şi-atunci, te doare.

Pe baza unor astfel de raţionamente, a apărut şi a făcut carieră noţiunea de ”compromis”. Nu-ţi convine comportamentul şefului tău, că dai cu ghebul şi eşti subplătit, dar depinzi de acea leafă, la acel loc de muncă. Aşa că rămâi pe mai departe în postul tău, până găseşti ceva mai bun, dacă găseşti. Alt exemplu: te-ai plictisit de nevastă şi ea de tine, dar rămâneţi împreună pentru că aveţi un copil şi-un credit la bancă, pe o durată de 30 de ani.

Când însă consecinţele hotărârilor tale se răsfrâng asupra unui sat, a unui oraş ori judeţ, treaba e şi mai complicată. Când vine vorba de o ţară întreagă, nici nu mai vorbim. Chestia devine gingaşă rău.

Eu nu sunt decât un simplu spectator în politică. Stau în locul meu de la balcon şi privesc. De băgat, nu mă mai vâr. Sunt alţii, mai nu ştiu cum ca mine cei chemaţi – vorba vine! - s-o facă.

Dar nu înţeleg cum tu – mare şef de partid – ai numit mai ieri un premier şi azi – hodoronc-tronc – nu-ţi mai place faţa lui. Te-ai plictisit şi vrei să-l fugăreşti. Şi să pui altul, mai făt-frumos între premieri. Păi, s-avem pardon, dar ce-a fost în mintea ta când l-ai numit? Eşti pasional ca un latin lover, care seduce şi abandonează?