Narcis SIRETEANU

Dacă e să te potriveşti cântecelelor destinate copiilor, ţara noastră e un fel de câmp al fericirii. Un fel de paradis, poate cu două-trei stele peste paradisul ăla clasic, în care cei mai religioşi dintre noi îşi pun atâtea speranţe.

Mai ales când vine primăvara, nu mai putem de fericire şi ne punem pe cântec, joc şi voie bună. ”Vine, vine primăvara, / Se aşterne-n toată ţara! / Floricele pe câmpii / Hai să le-adunăm, copii!” Hai să le adunăm şi noi, copiii de vârsta a doua!

”Creşte, creşte iarba verde, / Ciocârlia-n nori se pierde! / Hai să ascultăm, copii, / Al ei cântec din câmpii!” Hai şi noi să ascultăm cântecul ciocârliei, doamnelor şi domnilor, dacă aşa e ordinul!

”Cucu, cucu strigă tare / Pitpalacu-n luncă sare! / Mieii zburdă pe câmpii / Haideţi să-i vedem, copii!” Haideţi să vedem mieii zburdători, copii de toate vârstele!

Mergem deci unde ni s-a indicat, dar nu găsim mare lucru. Floricelele sunt deja zdrobite de roţile şi de gazele de eşapament ale maşinilor, ciocârliile sunt înlocuite cu ciori, care cântă şi ele, dar cam dogit... Cucul, atât de lăudat, tace ascuns între frunze, pitpalacul s-a pitulat şi e dat dispărut...

Iar despre miei, aceştia nu par să aibă vreo intenţie de a zburda, atâta vreme cât destinul lor sună crunt de tot. Mai cu seamă că sărbătorile de Paşti bat la uşă.

Pe actorul Ilarion Ciobanu îl mai ţineţi minte? Cum să nu! Zicea – cu o sensibilitate uriaşă pentru un munte de om ca el – că n-a putut băga vreodată în gură carne de miel. Pentru că mielul e şi el un copil. Aşa zicea Ilarion Ciobanu, om mare şi milos!

Nici eu nu pot băga de Paşte carne de miel în gură. Din acelaşi motiv: pentru că mielul e şi el un copil, conceput de Doamne-Doamne pentru a zburda pe câmpii.