Vine o vârstă când fizionomia spune totul despre om. Spune totul, trădează totul. Toate informaţiile despre mintea şi sufletul proprietarului se scriu citeţ şi involuntar pe moacă.
În această linie, aţi remarcat ce faţă de rusoaică are Turcăniţa? Bineînţeles că da, pentru că aveţi un spirit de observaţie în afara oricărei tăgăduieli. Zici că e Nataşa, nu Raluca, într-atât este de potrivită pentru un rol în vreo piesă scrisă de marii autori Cehov sau Putin. Dar ar fi şi mai potrivită – chiar minunată – pentru partitura unei femei staliniste, eventual gardian într-un lagăr din Siberia. Sau pentru partitura unei liberale de formă, infiltrată pentru a trage strategic cu urechea în principalul partid de opoziţie din România. Nu râdeţi, c-au mai fost şi alţii.
De pe boticul acela al ei – ale cărui calităţi sunt bine cunoscute şi apreciate de un expert ca Toader Stolojan – te-aştepţi oricând să iasă o teză de-a lui Lenin, un citat din Hruşciov, o ameninţare fesebistă sau măcar o înjurătură extraordinar de spurcată.
Surpriza mai mare vine citind cv-ul acestei Nataşa-Raluca, de unde aflăm că dânsa a zăbovit cu adevărat la Moscova, sub pretextul studiilor. Unde n-a stat o lună – deşi ar fi fost mult şi-o lună – ci trei ani. Între 1993 şi 1996. S-a ales de acolo, ca o competenţă profesională la vedere, cu diploma de ”rusă comercială”. Că ruşii sunt tari la comerţul cu vodcă şi alte soiuri de muniţie.
Parcă pentru a ne confirma cât de bătuţi în cap sunt, pe o astfel de insă s-au găsit liberalii s-o pună şefă pe ţară. Şi tocmai după experienţa cu madam Gorghiu. Dar măcar aia era periculoasă prin prostie, nu ca asta.
Îmi vine în minte un slogan care se striga pe la începuturile lui Iliescu în capul ţării. L-am găsit în colecţiile de ziare. Zice aşa: ”Cine-a stat cinci ani la ruşi / Nu poate gândi ca Bush!”
E drept, spre deosebire de Iliescu, Raluca a stat doar trei ani la ruşi. Ani în care a tras tare, nu s-a jucat.