Parcă nu-mi vine a crede că, peste două săptămâni, Ion Iliescu va trece pe răbojul contului său personal suma de 87 de primăveri, plus 87 veri, plus 87 toamne şi plus 87 ierni.
Of, My God, ce de anotimpuri a mai parcurs şi ăsta! Iar începând cu data de 3 martie, va inaugura ciclul cu numărul 88! Oare cu câţi dintre noi timpul va fi la fel de larg la pungă? Altfel zis, de ce ţine Cel de Sus să-i facă pe dictatori atât de longevivi? Mare enigmă!
Și unde mai pui că personajul nostru, chiar dacă nu e tocmai verde brotăcel, e oricum verzui la culoare. Învingeţi-vă repulsia firească şi uitaţi-vă bine la el: nu poartă scutece ”Seni”, ştie să ne spună - fără să privească în buletin - cum îl cheamă, iar inteligenţa îl slujeşte în continuare, chiar dacă funcţionează după algoritmul bolşevic. Că are proteză dentară? Proteza dentară nu mai e de mult un semn de bătrâneţe. Știu oameni de 40 de ani care abia de mai stau într-un dinte, şi ăla clătinându-se la cea mai mică tuse.
O proastă din presă - care e mare şefă pe la ziarul ”Curentul” - zicea în gura mare, să tot fie vreo zece ani de atunci, că abia aşteaptă să moară Iliescu, pentru a putea să urineze ca o iapă pe mormântul lui. Eu tare mă tem pentru proasta respectivă, că nu se ştie cine pe mormântul cui va urina. Mai ales dacă longevivul Iliescu va bea câteva beri şi îl va trece necesitatea fiziologică exact în preajma locului de veci al respectivei!
Principala misiune a lui Iliescu pe această planetă a fost să ne ţină ţara în loc. Stalinist până dincolo de bumbacul chiloţilor, el i-a pus opritoare dezvoltării. Și i-a urât cu tot sufletul lui hidos pe promotorii progresului economic: Ion Raţiu, Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu.
Pe cei de rând, Iliescu i-a minţit şi manipulat. Pe cei de sus, i-a cumpărat. Tudor Gheorghe i-a mâncat din palmă stafilococi proaspeţi, Mălăele la fel. Fără aceşti lingăi de lux, istoria României s-ar fi scris, nu s-ar fi mâzgălit.