Nepermis de uşor s-a trecut peste ultima mârşăvie – mai brutală ca toate, însă doar pentru că e ultima bifată – primită de judeţele Moldovei. Care, toate şase la un loc, au căpătat de la bugetul central o sumă mai mică decât Teleormanul mustăciosului combinator Dragnea. În cifre, s-au alocat patru procente, pentru o regiune cu 20% din populaţia ţării.
Adio, aşadar, proiecte de dezvoltare! Singurele proiecte la care suntem condamnaţi sunt cele privind subdezvoltarea.
În urma acestei catastrofe, ar fi trebuit ca presa să organizeze dezbateri aprinse, cu participarea parlamentarilor şi a liderilor de opiniune. Dar nu dezbateri clocite, unde sunt fâlfâite discursuri incolore sau de-un alb murdar, ci un fel de procese publice. Să dea socoteală fiecare parlamentar şi toţi în grup pentru felul cum au votat ca nişte turme de miei, cu doi ciobănei: Dragnea şi Tăriceanu.
De ce parlamentarii noştri nu sunt ai noştri? De ce ascultă orbeşte ordinele de partid, în loc să ţină cont de interesul general?
Să începem cu sucevenii. Să-i scoatem în faţa judeţului, pentru a se explica. Și apoi să-i pedepsim cum se cuvine. Că la bătut din poartă în poartă, pentru a cerşi voturi în campanie electorală, grozav se mai pricep. Atunci nu au demnitate, atunci nu au coloană, atunci sunt în stare de orice umilinţă. Premiul Oscar l-ar merita, pentru înalta - dar abjecta - lor artă interpretativă.
Și-am ajuns din nou la vorba marelui rabin Narcis Sireteanu: mai are vreun locuitor al Moldovei cel mai mic dubiu că suntem ţinuţi deliberat în beznă şi lipsuri, pentru a fi mai uşor de manipulat? Doar votul nostru contează.
Încă o chestie: la sfârşitul anului, când se vor publica declaraţiile de avere, vreau ca în dreptul lui Dragnea să fie trecut PSD. Pentru că e clar, partidul e al lui.