Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Aud că au fost daţi afară câţiva membri care au vrut să facă revoluţie în Uniunea Scriitorilor. Eu i-aş da afară pe toţi, începând cu Manolescu. Oricum, adunătura asta este crunt politizată, vicepreşedintele ei fiind alt nasol de profesie, Vosganian. Cel care a furat gelul de la un cabinet de masaj erotic pe care-l frecventa, pentru a se da cu el pe frunte în parlament, zicând că-i mir. Atunci când s-a milogit să nu-i fie ridicată imunitatea.
Dar şi Manolescu a făcut politică înainte de anul 2000, ba a fost chiar şi-n parlament, mai exact în Senat. La un moment dat, în imensa lui încântare de sine, se visa chiar preşedinte al României. Să nu-i faci cadou de ziua lui o cămaşă de forţă de la casa Armani? Dacă i-am interna pe toţi care s-au visat după Revoluţie preşedinţi ai României, am umple o secţie întreagă la spitalul de glumeţi.
Nu prea înţeleg ce nevoie au scriitorii să se organizeze, atâta vreme cât îndeletnicirea lor cere muncă în deplină solitudine. Eu i-aş cere fiecărui scriitor patalamaua că este ce se pretinde. Să vină, domnule, cu dovada că are cititori. Toţi rataţii ăştia se dau scriitori, dar nu-i citeşte nici dracu’. Mai mulţi cititori am eu ca ei.
O rugăminte: să intraţi pe site-ul Cotidianul.ro şi să citiţi articolul intitulat „Imaginea lui Cărtărescu a costat statul 4.086.887.500 lei”. Veţi vedea acolo că profilul de vedetă al acestui ins e rodul unor mişcări de culise. Cu implicarea acoperiţilor din ICR şi din rândurile criticilor literari, care fixează ierarhii şi împart premii literare. Principalul favorit al premiilor: Cărtărescu. Omul rade tăt. Adună ca un haplea. Deşi opera îi este atât de grea căzătoare la maţe pentru cititor.
Cei care-l împing din spate pe Cărtărescu – şi în mai mică măsură pe Vişniec şi pe alţii – fac un imens deserviciu literaturii române. Îndemnat de reclamă, cititorul cumpără Cărtărescu. După primele pagini, ia o compresă cu apă rece şi şi-o pune la cap. Apoi, abandonează pentru totdeauna lectura. Dar nici că va mai citi vreun alt scriitor român de azi. Pentru că săracul om îşi spune:
- Dacă ăsta, care e premiat şi răspremiat, scrie atâta de indigest, e clar cât de chinezi trebuie să fie ceilalţi!
