Se agită nişte ape care se vor proaspete, zicându-se că PSD a venit la guvernare. În realitate, apele respective sunt stătute şi deranjează pe la nas, căci PSD a fost la guvernare şi pe vremea celebrei bande a tehnocraţilor.
Să ne amintim numai că unul dintre oamenii de frunte pesedişti a fost vicepremier sub Cioloş. Ce căuta acolo acel Dâncu mustăcios şi la vorbă prea mieros? Prin ce filieră s-a oploşit în cuibarul tehnocrat acest alunecos şi pe faţă, şi pe dos, legat cu aţe străvezii de fel de fel de sfere suspecte? Şi, pe deasupra, posesor al unei coşmelii care umblă cu sonda prin opinia publică, scoţând procente din pălăria sa de scamator, când o instituţie sau un partid pierde teren. Care a fost rolul lui Dâncu în guvernul cioloşist? Nu cumva acela de a îndrepta nişte fonduri spre cine trebuie?
Chiar dacă acum ni se dă iluzia că se schimbă radical distribuţia, să ne purtăm filozofic. Să nu ne facem vreun sfert de iluzie şi să nu ne indignăm când tot soiul de incompetenţi sau de imbecili puri sunt numiţi în fotolii prea largi pentru poponeaţa lor. Aşa e în guvernele din România. Chiar şi madam Birchall e în fine membru deplin, deşi numirea sa vine la lungă vreme după ce şi-a dovedit competenţele politice pe o casetă care a circulat în presă. Ştiţi la ce mă refer: caseta aia, unde se ocupa de membrul unui membru de seamă pesedist.
Să ne fie clar că România este menţinută în mod deliberat în subdezvoltare. Sărăcia asta perpetuă este voită, deoarece un popor care trăieşte la limită nu are cine ştie ce aspiraţii. El nu se gândeşte decât la minimul necesar pentru a înfrunta ziua de mâine. De aceea, este uşor de controlat. Foamea şi lipsurile l-au transformat într-o adunătură de momâi uşor manevrabile.
Apropo de schimbarea guvernelor. Sunt inşi cu funcţii de secretari de stat pe care nu-i atinge nici o primenire de asta. Unul este Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel, de studiere a Holocaustului. Un tip cu aere galactice, subţire pregătit, care nu aduce nici un serviciu cauzei pentru care e plătit, ceea ce s-a văzut şi din emisiunile de televiziune unde a mai fost invitat. Cu toate astea, este intangibil.
Las’ că suntem noi tangibili şi pentru el.