Impardonabilă a fost boacăna de a o numi şi mai ales de a o păstra pe Gorghiu în capul PNL. Din câte aud, preşedintele are o slăbiciune pentru ea, dar preţul acestui sentiment – lăudabil, dar nepotrivit în cazul de faţă - nu-l va plăti Iohannis, ci democraţia din ţară. Adică noi. Va fi tragic, cu o Opoziţie impotentă.
Am avut multe semnale despre alcătuirea listelor de parlamentari, dar n-am vrut să vorbesc, fiindcă era campanie. O să mă refer concret la situaţia lui Cătălin Moroşanu, pe care îl ştim foarte bine cu toţii. Membru în PNL, bucurându-se de o popularitate uriaşă, care-l recomanda drept primul pe lista la Camera Deputaţilor, într-un judeţ din Moldova noastră cea plină de colb. Cu toate astea, când a venit momentul decisiv, a fost şters, pentru a le face loc altora, mai cu ungere la influenţă.
Astfel a fost sabotat PNL chiar de conducerea sa. O gafă dictată de sistemul pilelor liberale, o greşeală care s-a materializat în mii de voturi pierdute.
A venit şi scadenţa. Este limpede ca un izvor de munte că prezenţa lui Moroşanu în fruntea listei i-ar fi tras ca un scripete şi pe ceilalţi, spre Parlament.
Barosanii penelişti au găsit şi o scuză: că nu putea fi menţinut în capul listei un bătăuş ca ăla. Că ar fi dat prost acolo. Ce imbecilitate! În primul rând, PNL trebuia să-şi dea seama că Moroşanu dă rău încă de când l-au primit şi ţinut în partid. Când omul aducea imagine PNL-ului era bine? Atunci nu era bătăuş?
În al doilea rând, el nu este un bătăuş, că doar nu dă în cap la oameni, pe la colţuri de stradă, ca să le fure portofelul. El este un sportiv. Care practică un sport dur, de acord, dar un sport popular încă din antichitate.
Moroşanu e om cinstit şi curajos, care luptă în ring pentru culorile României. Eram într-un bar din Viena, acum un timp, şi toată lumea îl privea cu admiraţiune. El e un model de cum se reuşeşte prin forţele proprii.
Iar cine îl cunoaşte pe Cătălin Moroşanu în particular ştie că e un om foarte drăguţ. Politicos, bine crescut, educat. E o plăcere să îl ai companion. Pentru politica românească, e un înger. Din această perspectivă, chiar că nu avea ce căuta acolo.