Narcis SIRETEANU

Televizorul din ograda casei noastre e la fel de nelipsit ca porcul. L-am aşezat cu intestinul gros pe un tron, apoi i-am prins în venă o perfuzie, care conduce la o mulţime de canale cu ştiri, reportaje, meciuri de futbol, filme artistice şi mătuşile lor, cele documentare. Televizorul e stăpânul nostru, e un mic monstru care se hrăneşte cu timp preţios şi cu nervi umani. Din când în când, reuşeşte să fie cât de cât agreabil, dar în general e un ticălos care scurtează viaţa.

Se manifestă în principal seara, când fiecare dintre noi face aproape involuntar un tur al posturilor. Pe alea pe unde curg râuri cu sport, flăcăi şi fete fugăresc mingi sau se crăcănează la bară. De Rareş Bogdan am tot vorbit, dar nici colegii de pe Antena 3 nu-s mai deştepţi, chiar dacă au un alt spor pe gură şi par mai apropiaţi de popor.

Pe fruntea lui Sabin Orcan de la B1 scrie SRI mare şi citeţ. Pe Realitatea TV, Sorin Roşca Stănescu ne dă lecţii, că e puşcăriaş serios. Din planul doi, instrumentul dezacordat Cristoiu acompaniază melodii la modă, cu muzicuţa aia a lui peltică. Dinescu apare şi dispare meteoric, dar de el nu scapi. Dă din mâini şi se agită, prezentând oale cu mâncare şi ţigani care zic la instrument. Când îşi cască gura Dinescu şi guriştii lui, telespectatorii le pot admira mica stalactită prinsă de cerul gurii, numită în popor „omuşor”.

Nici un manager al micului ecran nu pare să-şi dea seama că avem nevoie de chipuri televizate noi, proaspete. Ca în filmele erotice, unde spectatorii se plictisesc de starlete mai rău ca de propriile lor neveste.

Ah, apropo! Că tot am vorbit în tableta anterioară despre româncuţa aia fotomodeliţă, care-şi vinde valoroasa ei virginitate pe milioane de euro. Cer, în numele tuturor telespectatorilor români, ca partida ei inaugurală să fie televizată. Avem acest drept, la câtă publicitate i s-a făcut.