Urmând un exemplu tot mai răspândit pe planeta noastră pragmatică, tot mai multe fătuci relativ fragede din România îşi scot pe tarabele internetului singura marfă pe care o au şi ele prin depozite: virginitatea. Şi, aşa cum se întâmplă în comerţ, aşteaptă cuminţi să se arate muşteriii şi să se înţeleagă la preţ. Cum dai virginitatea? Atâta şi atâta. La trei, pe a patra o iei pe daiboj.
Au de unde alege şi clienţii, au de unde alege şi negustoresele.
În mod normal, fiindcă ne îndepărtăm tot mai mult de Evul Mediu, aşa un produs n-ar mai trebui să aibă căutare. Dar uite că are. Îmbinarea armonioasă dintre prostia masculină şi orgoliul la fel de masculin pare a fi eternă. Ba unul, ba altul se iveşte, cântăreşte şi măsoară... După care, părţile bat palma şi beau adălmaşul, cu abisală mulţămire. El că mai adună un trofeu de vânătoare, Ea că mai pune un ban grămadă deoparte, foarte bun pentru vopsirea viitorului în roz.
Una dintre fetele vânzătoare a explicat opiniei publice că, decât să rămână fără feciorie pe la vreun chef buimac cu un mucos coşuros şi fără experienţă, mai bine o face înţelept şi contra cost, cu un meseriaş în ale sexului. Ceea ce este foarte corect. Însăşi formula „a-şi pierde virginitatea” implică un grad crescut de neatenţie, care pe calea negoţului este curmată.
Tot vorbeam de Evul Mediu, când era în vigoare aşa-numitul „drept al seniorului”. Aşa e şi acum, doar că seniorul mai vâră şi mâna în pungă, ceea ce atunci nu se întâmpla.
Contrar curentului majoritar fals pudibond, eu cred că acest romantic comerţ trebuie încurajat, nu eradicat. Din înflorirea lui, avem avantaje cu toţii. Fiecare fătucă îşi valorifică trupul cum crede de cuviinţă, că doar e proprietatea ei. Dar impozitele – ele, drăguţele - nu trebuie să întârzie.
Sunt realizate venituri pe această cale? Să vină Fiscul! Să se bage urgent TVA; să se vâre şi accize, că doar e vorba de un produs de lux.
Aşa-i, dragele moşului?