Se exagerează, aşa cred. Se strânge involuntar o sumă frumuşică de exageraţiuni, care loveşte solemnitatea la temelie şi duce pe calea scurtă la maimuţăreală.
Ştiţi la ce mă refer? La prea multele steaguri tricolore – înfipte la geamul casei sau al automobilului – care fac un fâl-fâl cam deplasat prin aer. Şi mai cu seamă la prea multele ii tradiţionale, îmbrăcate ostentativ de Ziua Naţională. Ii cu motive populare, care fac trimitere la fauna şi flora patriei noastre, cusute cu aţă roşie, neagră şi verde.
Mult prea multe şi mult prea fals purtate, cu un aer afectat total nepotrivit la aceste straie care pretind firescul. Pe cele mai multe dame, iile şed ca pe gard. Sub unele, silicoanele pârâie a explozie. Dar văd că nici bărbaţii nu se sfiiesc să le îmbrace. Aşa e trendul din bătrâni.
Rareş Bogdan – pe care nu-l ştim ca pe un răsfăţat al capacităţilor intelectuale, ci ca pe un răsfăţat al patriotismului de operetă televizată – s-a înfăţişat în emisiunea lui într-un fel de suman miţos, de cioban-şef la o megastână. Patru oi şi-au dat probabil viaţa pentru ţoala lui, coborâtă de pe piscul înzăpezit al munţilor. De sub suman, se iţeau sacoul, cravata şi nelipsita batista din chept, plină şi ea, nu mă îndoiesc, de muci patriotici. Pun rămăşag că Rareş ăsta până şi pe plaja de nudişti se prezintă la cucu’ gol, dar cu batista lipită de pectoralul său frumos împăroşat. Un căciuloi de oaie şi o păreche de opinici îi mai lipsesc, ca să fie confundat cu un bade Cârţan confiscat de pe un podium de prezentare de modă, la Milano sau la Tokyo. Dar oare Tommy Hilfiger sau Calvin Klein produc opinci? Dacă nu, trebuie să se apuce neîntârziat.
Ca la multe alte exagerări, punctul culminant nu s-a atins. Se vor face acuşi pijamale tricolore şi sutiene cu motive copiate de pe iile româneşti. Izmene şi chiloţi fini. Şi megagogoşari. Apoi, într-o bună zi, aceste straie vor trece în umbră. Şi vor veni alte caraghioslâcuri la rând.