Narcis SIRETEANU

Dacă te uiţi mai mult de cinci minute la emisiunea lui Rareş Bogdan de pe Realitatea TV, te îndepărtezi repede într-o realitate paralelă. Şi deduci, de exemplu, că dragostea românilor pentru ţara lor presupune să-i deteşti pe cetăţenii celorlalte neamuri.

Ce spume clocoteau într-o seară la gura lui Rareş Bogdan, la o emisiune declanşată de subiectul rezultatelor proaste ale echipei naţionale de fotbal! Principalul aruncat în smoala televizată era Cristoph Daum. Cel care – ne explica fercheşul realizator – n-are cum să fie un bun antrenor al României, atâta timp cât nu vibrează la imnul ţării şi nu e marcat de jertfele şi faptele eroice ale lui Ştefan Cel Mare, Mihai Viteazul ori mareşalul Antonescu.

Ce mică poate fi distanţa dintre paloşul lui Vodă Ştefan şi mingea de fotbal! Deducem că, pentru a intra în tiparele realizatorului de emisiuni care-şi combină uluitor cravatele cu batistele din buzunarul de la chept, Daum ar trebui să renunţe urgent la cetăţenia germană şi s-o ceară pe cea română. După aceea, este necesar să-şi schimbe numele în Cristinel şi să-şi mai radă mustaţa.

E trist că toate astea se petrec la acest moment istoric, când tendinţa e să ne integrăm în marele familion al Europei. În fond, cum se defineşte dragostea de ţară? Dacă e să-i enumerăm pe celebrii puşcăriaşi din fotbal – Gică Popescu, Gigi Becali, George Copos – toţi or să declare că sunt capabili de orice sacrificiu de dragul ţării. Ceea ce nu i-a împiedicat s-o fure, când s-a ivit momentul.

Vreau şi eu să fiu lămurit. Dragostea de ţară înseamnă să te înfăşori cu drapelul la meciuri, dar să furi cât cuprinde? Înseamnă să virezi pe chestii sentimentale la emisiuni de televiziune şi să-i urăşti pe străini, cu sau fără multinaţionalele lor?

Noi, oamenii simpli, ne iubim ţara mai mult ca Rareş Bogdan şi invitaţii lui. Fiindcă ne facem datoria onest, discret, fără să punem preţ pe felul cum cravata se asortează cu batista din buzunarul de la chept.