Narcis SIRETEANU

Toţi actorii ăştia, care se străduie cam brownian pe scena noului teatru din Suceava, l-au avut profesor în facultate pe Emil Coşeru. Mare profesor, mare actor, privit ca un zeu de aspiranţii la scândura scenei. Cum, chiar n-aţi auzit de acest Coşeru? Nu-i nica, vă ajut eu să-l identificaţi. Ultimul lui rol de imens succes poate fi urmărit la televiziune, în reclama pentru berea „Noroc”. Unde interpretează – magistral, cu un fantastic har - partitura de mare fineţe psihologică a maistrului, care se pricepe să scoată ce-i mai savuros din hameiul special cultivat. Un hamei chiar mai cultivat decât maestrul Coşeru.

Un alt mare actor român este Teodor Curban, pe care-l ştim din „Aferim” şi alte filme româneşti. Cu toate astea, nu în „Aferim” interpretează el epocalul său rol care-l defineşte. Ci în reclama pentru „salamul de Sibiu”. Unde laudă şecspirian respectiva haleală, o molfăie cam mitocăneşte şi ne zice la urmă că „lucrurile bune au nevoie de timp”. O frază care sună ca o mică râgâitură filozofică, de zici că-i slogan electoral. E nevoie de multă răbdare de spectator, ca să digeri aşa ceva.

De neînţeles este coborârea benevolă a celor doi de pe treapta pe care şi-au câştigat-o în ochii publicului. Bani au amândoi, har domnului, mai ales Curban, care e şi abonat la premii. Să fii profesor la universitate, şi tu să apari în reclamă pentru bere... Şi nu orice bere, ci borşul ăla de “Noroc”. Să fi promovat un whisky vechi de 20 de ani sau un coniac franţuzesc, n-aş fi avut nimic de boscorodit…, dar berea „Noroc”...

La fel şi celălalt... Să te umpli de premii pentru filme şi tu să faci reclamă la crăpelniţă. Să fi făcut publicitate la un automobil, n-aş fi avut nimic de boscorodit. 

Care este pilda pe care cei doi o transmit tinerilor la început de meserie actoricească? Una singură: că marele regizor al vremurilor noastre este Banul. Doar de sfaturile lui scenice se cuvine actorul să asculte.