Narcis SIRETEANU

În octombrie 1923 s-a ţinut la Câmpulung Moldovenesc Congresul legionarilor, cu participarea extraordinară a lui Corneliu Zelea-Codreanu, liderul mişcării şi zeul suprem al extremiştilor de azi. În fruntea cuvântărilor s-a aşezat aceea a marelui meseriaş al urii rasiale A.C. Cuza, ţinta fiind „călcarea hidrei jidăneşti în picioare”. Fiindcă hidra respectivă ne sugruma, ne lua şunca din fasole şi-n general era responsabilă cu sărăcirea şi umilirea eroicului nostru neam.

O parte a fondului forestier al Bucovinei – cel aparţinând Fondului Bisericesc - era dată în exploatare unui evreu, pe nume Anhauh. Prilej pentru Codreanu – care, ca orice fire poetică, era un fel de turn din Pisa înclinat spre Natură – să se îndurereze şi să se revolte. „Cad pădurile de pe munţi, sub nemiloasa secure jidănească. Rămân munţii numai stâncă goală şi cară mereu, cară fără odihnă geamantane cu aur peste hotare Anhauh şi tot neamul lui.”

După ce lucrările Congresului s-au gătat, Codreanu - dimpreună cu o delegaţie de câmpulungeni - a luat calea Bucureştiului, pentru a-i explica premierului de atunci că aşa nu se mai poate.

Interesantă era optica lui Codreanu. Nu neamul românesc – neprihănit ca un dormitor de fecioare - era vinovat de tăierea pădurilor, ci reprezentanţii altor neamuri. Străinii, jidanii. Dacă n-ar fi fost ei – ehehei! – ce bine am fi dus-o. Pădurile ar fi stat chică pe ţeasta munţilor.

Evrei nu mai avem în ţară, am făcut tot posibilul să ne scăpăm de ei. Pe cei din Bucovina i-am deportat în Transnistria şi i-am vândut la bucată pe timpul comunismului. Cu toate astea, munţii noştri nu-s astăzi pletoşi de păduri. Dimpotrivă, au chelia mai generoasă ca a lui Răzvan Theodorescu. Cine mai e acum vinovat de tăierea pădurile? Nu românii, care le-au terminat cu mai multă ură ca barbarii?

Mă deranjează popularitatea tot mai mare a lui Zelea-Codreanu, la care contribuie şi dezaxaţi, dar şi inşi în aparenţă serioşi. E uşor să dai mereu vina pe alţii, pentru păcatele tale.