O dovadă a stagnării de la noi e şi prezenţa în atenţia publică a aceloraşi supranumiţi „lideri” sau „formatori” de opinie. Studenţii îi studiază, la recomandarea profesorilor. Posturile de televiziune îi rulează şi-i plătesc regeşte. Ziarele le găzduiesc opiniile.
Cristoiu e unul dintre ei. Mai curând scapi de o hepatită C decât de el. E în ochii unora un fotomodel, căruia nu i se fleşcăie în veci formele. În ochii mei, ele sunt fleşcăite de mult.
Cu aerele lui de musculos al creierului, face mereu paradă de calităţile sale de scriitor şi cititor. „A citi e deja un viciu pentru mine”, spunea într-un interviu. „Eu sunt scriitor. Am fost gazetar pentru că atunci când am început să scriu nu mi se dădea voie la literatură”.
Serios? Şi-atunci de ce nu te duci acum la literatură, maestre? Cine nu-ţi mai dă voie?
Fericiţi sunt cei care nu se privesc în oglinda potrivită! Cristoiu e poate un personaj de comicsuri. E scurtuţ la înălţime, dar se vede înalt şi şarmant ca Brad Pitt. Nu m-ar mira să-i ceară mâine mâna Angelinei Jolie, că tot a rămas aia singurică.
Mai e şi mitocan. El ar fi trebuit expulzat din gazetărie după scandalul cu scriitoarea Gabriela Adameşteanu, de la revista „22”. Nu-mi face nicio plăcere să reamintesc cazul. În 1999, într-o scriere din „Ziua”, micuţul condeier scria că Adameşteanu „nu-i mai interesează, ca femeie, nici pe marinarii stătuţi câteva luni departe de ţărm.”
Judecătoria Sectorului 1 l-a condamnat la plata a 400 milioane de lei vechi, ca daune morale. „Jurnalul Naţional” a iniţiat o pomană publică, la care au fost invitaţi să cotizeze iubitorii lui Cristoiu. El a fost de acord, că nu ştie ce e aia demnitate. A cotizat cu bănuţul până şi Ion Iliescu. Şi alţi mari pesedişti.
Ce jenant! Cristoiu trebuia lăsat să plătească singur, că doar are de unde! Şi-apoi, să fie un exemplu şi pentru alţi rânzoşi, care scriu nu cu condeiul, ci cu ciomagul înmuiat în cerneală.