Narcis SIRETEANU

Ar fi oare o foarte mare pierdere ca evenimentul „number one” al lunii octombrie din România - Hramul Sfintei Parascheva, de la Iaşi – să fie celebrat nu an de an, ci o dată la doi ani sau poate şi mai răruţ?

Nu cred! Această sărbătoare şi-a pierdut de mult sfinţenia. Ea este acum un exemplu de cum se pricepe românul să prefacă biserica într-un bâlci, unde credinţa e la preţ de chilipir.

Pupăturile adresate de creştini sfintelor moaşte sunt sincere, nimic de zis. Dar, pentru organizatori, ele sunt un pretext pentru dezlănţuirea celui mai grosolan comerţ stradal. Cu mici, cârnaţi, hamsii, vată de zahăr şi cu oi transformate în pastramă, în căciuli şi în cojoace miţoase. Cu cepuţă, slăninuţă şi palincuţă. Cu concerte destrăbălate de muzică populară şi de muzică rock. Cu Vicoveanca, Mărgineanu şi oleacă de Voltaj.

Mai bine de un milion de suflete se-mbulzesc la festivalul ortodoxiei. E atâta putoare - de grătar, de băutură şi de lichide evacuate din corp - că simţurile credincioşilor nu mai ştiu unde e nordul. Agheasma merge la fix cu bere şi rachiu, fumul grătarelor e ca smogul londonez...

Sus, în ceruri, Iisus se ţine de nas. În urechi, şi-a băgat dopuri. Închide ochii, dezgustat.

Se stă masiv la coadă la moaşte, pentru a le pupa şi a cere de la dânsele raţia de minuni minime pe economie. Se scuipă gros, se-mpart coate, se mai şi înjură...

Cine-a fost tot anul creştin eminent, are noroc şi-i prinde la închinat pe marii gimnaşti ai crucii. Că doar nu e an obişnuit, ci an electoral. Uite-l colea pe preacuviosul Dragnea, cum face un sac de cruci! Iaca şi pe preafericitul Tăriceanu, sfinţindu-se cu agheasmă şi whisky vechi de 15 ani. De după colţ, apare şi preanesimţitul Vosganian, trăgând cu geana după credincioasele mai sexy.

Cuvioasa Alina Gorghiu vorbeşte în şoaptă cu Parascheva, ca fetele. Elena Udrea ar vrea şi ea să participe, dar nu e lăsată să se apropie. Vremea ei a apus.

O dată la patru ani ar fi cel mai bine de organizat Hramul Paraschevei. Ca olimpiadele.