Narcis SIRETEANU

Dacă vreun ins monumental de calm – să zicem că însuşi Dalai Lama – ar lăsa Tibetul şi s-ar stabili cu domiciliul în România, s-ar îmbolnăvi şi el iute de nervi, ca noi toţi. Într-atât de revoltătoare şi de distrugătoare a calmului a ajuns fiecare zi petrecută aici.

Săptămâna trecută, un ţigănete interlop s-a reîntors în ţara noastră, după ce termenul de prescriere a pedepsei cu puşcăria i-a expirat. A apărut senin – atât de senin pe cât îi permite înfăţişarea - coborând din avion ca un înger al înalturilor şi făcându-şi selfiuri la botul său urât ţuguiat, aşa cum procedează fetele când se alintă. Televiziunile care au relatat ştirea au tras concluzia că ţiganul analfabet sfidează Poliţia.

Greşit: el nu sfidează nicio Poliţie. Dimpotrivă, Poliţia a lucrat pentru el, făcând tot posibilul să nu-l prindă. Pe românul cinstit îl sfidează acest ciorpandel, urât atât la exterior, cât şi la interior. Pe omul de rând îl sfidează, pe cel care şi-n bortă de râmă e găbjit de autorităţi, când trebuie să plătească vreo taxă, vreo amendă, vreo orice.

L-am mai văzut dându-se în spectacol şi pe acest specimen cu nume bovin: Boureanu. Violent şi antipatic - ca mai tot animalul carnivor din savana politicii româneşti – el se plânge că fie-sa poate fi educată doar prin ciomăgeală. De parcă noi am fi cei care s-au ocupat până acum de educaţia ei. Fie-să i-a moştenit şi genele de grobian, i-a moştenit şi apetitul hormonal, i-a moştenit şi agresivitatea. Din gameţii lui Boureanu, putea ieşi doar aşa cum e: o neobrăzată.

Trecând însă peste aceste fiţe specifice familiei de mârlan român, ne întrebăm câte drame adevărate şi neştiute de nimeni trăiesc copiii nefericiţi ai România. Iar nouă, presa asta dezgustătoare ne prezintă doar cazurile copchiilor la care, de prea mult bine, fundul le ia locul capului.

Iată doar două motive pentru care în România până şi Dalai Lama şi-ar pierde calmul, dacă ar trebui să stea aici o zi sau două.