Tableta de azi e mult mai calmă ca de obicei, pentru că – deh! - nu putem fi mereu pe poziţii de critică. Astăzi vă voi recomanda lectura unei cărţi care pe mine m-a impresionat şi încântat. Este vorba de „Copilăria unui netrebnic”, avându-l ca autor pe Ion Călugăru. O carte apărută în 1936. Am citit-o zilele trecute.
Ştim de Dorohoi una şi alta: că a fost un orăşel care, prin 1930, avea ceva mai mult de 15.000 de locuitori, din care o treime erau evrei. Mai ştim că se confrunta cu o problemă perpetuă privind alimentarea cu apa, care era vândută de sacagii. Mi-a spus mama că una dintre întrebările de la concursurile televizate de cultură generală de altădată era legată de numele orăşelului unde se mai cară apă cu sacaua. „Dorohoi!”, răspundea concurentul bine pregătit.
Dorohoiul e într-un declin pe toate planurile, începând cu cel demografic. Iar din toată populaţia evreiască a mai rămas o mână de inşi. Dar cândva, din Dorohoi au pornit câţiva artişti importanţi. Îi amintim pe actorul Octavian Cotescu, pe regizorul Dan Piţa şi pe acest Ion Călugăru. Al cărui nume adevărat era Ştrul Leiba Croitoru. Evreu.
Arareori am găsit în literatura română o scriitură mai plină de farmec ca aceea din „Copilăria unui netrebnic”. O lecţie de limbă şi de stil. Arareori am găsit o frescă mai subtil pictată a unei mahalale moldoveneşti de la începutul secolului douăzeci. Magistral!
De pildă, o vizită a Reginei Maria în mahala, cu alaiul regal nimerind din greşeală în ograda unei cârciumi pline de beţivani descompuşi şi de curve descentrate, este redată într-un capitol care m-a făcut să râd în hohote. Cred că, dacă nu m-aş fi oprit la timp din râs, vecinii ar fi cerut evacuarea mea de urgenţă din bloc.
Citiţi „Copilăria unui netrebnic”! Găsiţi cartea uşor, a fost reeditată, e şi în biblioteci. Vă rog frumos! Faceţi-o pentru mine.