Degeaba se stropşeşte acum Băsescu la tătă lumea – trăgând în dreapta şi-n stânga cruci şi dumnezăi - că nu e nimeni vinovat că fiică-sa s-a dezvorţat în stilul familiei: cu poalele ridicate în cap. Atâta a învăţat, atâta ştie, atâta face.
Lucruri precum destrămarea familiei se înscriu în notele fireşti ale vieţii, aşa cum am subliniat şi în tableta „Nuntă + Divorţ = 0”, publicată acum vreo două săptămâni în „Monitorul de Suceava”. Dacă din bun-simţ tămbălăul cu sute de invitaţi de la nuntă ar fi fost evitat, separarea de acum nu ar fi produs nici ea decât cel mult nişte valuri demne de un lighean. Că la o cununie discretă, divorţul e şi el fără sonor.
Atunci, la vremea nunţii, i-a plăcut socrului mic circul cu artificii, cu joc îndrăcit şi tort cu frişca siliconată ca buzele Ebei. Se credea el un fel de rege cu mandat prezidenţial. Un rege care-şi încredinţa fiica unui vestit cavaler câştigător de turnir, venit de după mări şi ţări, special ca să-i cîştige inima fiică-sii, în caz că Eba deţine acest organ, facultativ la oamenii din categoria sa.
Eu propun să-i placă socrului mic şi circul de acum, că nu-i decât actul al doilea din aceeaşi piesă pe care el a început-o. Doar n-ar vrea să ne abţinem să comentăm, că atâta bucurie avem şi noi. Mai cu seamă că, se ştie, poporul se distrează copios pe seama necazurilor celor din pătura de sus. Era imposibil să nu se distreze şi acum. Doar n-ar vrea Băsescu să râdem pe seama divorţului vreunui amărăştean ca mine. Divorţurile noastre nu fac audienţă. Al Elenei Buzatova cu ex-alesul ei alintat „Sida”, face.
Sper că nu există bărbat în România care să aibă vreun cuvânt de reproş la adresa ex-partenerului Elenei Băsescu, a fostului domn Eba. Omul a rezistat ca un erou lângă acest monument câţiva ani, chiar dacă foarte puţini. Ceea ce o probă de rezistenţă care atinge şi chiar depăşeşte limitele umanului. Merită decorat.