Şi uite-aşa, încă un şef român de stat a luat-o oblu prin bălării! Acesta pare să fie blestemul neamului nostru...
Iaca şi Iohannis se crede acuma mare scriitor, după ce le-a dres pe toate care nu mergeau în ţară. La târgul de carte care va avea loc acuşica în Beijingul de peste deal, primul om din stat le va scrie autografe chinejilor şi chinezoaicelor, pe traducerea celebrei sale lucrări artistice. Care se intitulează „Pas cu pas” şi apare sub egida editurii chinezeşti „Hai fa-n fân” sau „Ce cur-ai”, nu-mi amintesc exact numele.
Este clar: se vede că şi nemţii înnebunesc, dacă trăiesc în România! Nu dintr-o dată, că poate i-ar durea şi-ar ţipa, ci metodic, „pas cu pas”! Pe nesimţite, că se vede că şeful nostru de ţară e tot mai nesimţit. Nemţeşte şi durabil, că tot se declară el adeptul „lucrului bine făcut”. Că ăsta şi când o ia pe arătură o face de o manieră foarte serioasă, să nu-l acuzăm cumva de superficialitate.
Singura lui şansă de a reveni la normalitate mă tem că este „terapia prin puşcărie”. Îi doresc – numai şi numai spre binele lui, normal - să se bucure de această şansă.
Repet ce-am mai zis şi-n alte ocazii: preşedinţii de ţară, miniştrii şi primarii nu trebuie să se ocupe cu scrisul de cărţi în timpul mandatelor. Pot s-o facă apoi, după ce ies la pensie. Sau în timpul detenţiei, când au timp berechet, pe care nu ştiu cum să şi-l umple. Dar în timpul activităţii lor obşteşti trebuie să le stea capul numai şi numai la treburile ţării. Pentru asta au fost aleşi sau numiţi în acele funcţii.
Alt lucru pe care îl repet este că nu politicienii sunt cei care trebuie să-şi scrie cărţile biografice. Acestea trebuie să fie încredinţate unor scriitori profesionişti, care ştiu cum se bagă cerneala în stilou. Aceasta este regula internaţională.
„Pas cu pas” nu e carte. E un abuz în funcţie lipsit de orice har. Păcat de copacii care şi-au pierdut viaţa pentru hârtia respectivă.