Dacă Principesa Margareta împreună cu anexa sa maritală Radu Duda şi cu alţi mari frecători de mentă regală ar fi avut oleacă mai multă minte, ar fi putut evita bâlciul din aceste zile. Bâlci în care talentaţii bufoni din viaţa politică românească au transformat funeraliile Reginei Ana. Păcat că Adrian Păunescu şi Vadim au ratat - din cauza propriilor decese - ocazia de a trimite şi ei câteva mesaje de condoleanţe. Probabil sunt foarte supăraţi din acest motiv.
Cum s-ar fi putut evita circul mortuar? Foarte simplu: răposata ar fi trebuit înhumată în deplină discreţie. Iar decesul ar fi putut fi anunţat de Casa Regală la câteva zile după, că nu dădea oala în foc. E o metodă destul de răspândită atunci când personalităţile dau şi ele colţul, tocmai pentru a nu da loc unor spectacole de mare audienţă. Pe această cale, Ana ar fi avut ocazia să treacă în lumea cealaltă în linişte, cu pas nobil de regină. Pentru că moartea cere să fie tratată cu decenţă.
Pe când aşa, cu toţi măscăricii ăia care-i pun piedică şi-şi fac selfiuri la catafalcul ei... Nu cred că acestei femei modeste şi discrete îi place în vreun fel balamucul la care participă, fără să fi fost întrebată. Şi mai ales nu cred că merită un asemenea tratament.
Totuşi, sunt îndreptăţit să cred că a pus la cale cineva toată regia aceasta, într-o încercare de creştere a notorietăţii Casei Regale din România, care nu s-a mai bucurat în toată existenţa ei de o asemenea publicitate gratuită. Pentru asta, o regină moartă e mult mai oportună ca o regină vie, trăind în austeritatea ei „Swiss made”. O regină moartă e o mare pleaşcă. Oare acesta e înţelesul expresiei „a călca pe cadavre”?
Este un scenariu cât se poate de plauzibil, pentru că pe lângă Casa Regală s-au aciuat tot felul de neisprăviţi, unul mai suspect ca altul. Unii se trag de puţă cu regele, profitând de şubrezenia sa actuală, de parcă ar fi făcut şcoala profesională împreună.