Să ştiţi că dacă Raiul este construit după modelul Deltei Dunării, eu sunt de acord să merg acolo, când mi-o veni sorocul. Trebuie să o vizitezi ca să ştii cum poate frumuseţea să atingă pragul ei cel mai de sus: indescriptibilul. Trebuie să te tragi până ameţeşti cu luntrea pe canalele care croşetează Natura, trebuie să legi cu lişiţe, pelicani, cormorani şi alte înaripate prietenii de-o viaţă. E nevoie de o şedere de câteva zile în mijlocul ei, printre ştiuci, ţânţari şi, din păcate, printre oameni. Că, în afară de ţânţar, doar omul este mai supărător în Deltă.
Şi tocmai acest loc binecuvântat s-a găsit să fie spurcat de cuplul sinistru format din Sorin Ovidiu Vântu şi Liviu Mihaiu. A sosit şi momentul când marele fost jupân al presei şi politicii din România să regurgiteze toate nenorocirile pe care le are la activ, printre ele numărându-se şi numirea prietenului său de poker Mihaiu în funcţia de guvernator al Deltei. S-a vorbit cu cine trebuia – cu nen’tu premier de atunci, Călin - căruia un pelican i-a dus un milion în plisc.
Calculul lui Vântu este lesne de dedus pentru un ins cu moralitatea lui: Delta având atâta amar de frumuseţe, are şi un potenţial turistic recunoscut. Ceea ce înseamnă că e şi un fel de tiparniţă de bani. Păi, numai câte aprobări şi autorizaţii pentru una şi pentru alta se dau acolo.
Bineînţeles că un ziarist cu pungi remarcabile sub ochi şi buhăit pe săturate ca Mihaiu poate uşor pune pe fugă chiar şi un condor, nu doar o lişiţă. Pe deasupra, domnia sa este specialist recunoscut în cu totul alte lichide, care stau în partea contrară apei, dar asta nu a împiedicat numirea. În fond, să ridice două degete acela care a văzut în România persoane competente puse în astfel de funcţii!
Până la urmă, ziaristul eolian (adică aparţinând de Vântu) nu a rezistat decât cinci luni la cârma Deltei, spre uşurarea sturionilor. Ceea ce nu înseamnă că acum nu trebuie să scrie declaraţii la DNA. Având în vedere mâna sa alcoolică, acest lucru trebuie socotit ca o caznă.