Din aeroportul situat la câţiva kilometri de Viena, ai mai multe soluţii de a ajunge în oraş. Una e trenul, care porneşte chiar de-acolo, din aeroport; alta e autobuzul, care aşteaptă cuminte la uşă; iar a treia este taxiul.
Doar două firme de taxiuri au permisiunea de a opera în aeroport. Ambele pun la dispoziţia clientelei un şir impecabil de automobile albe marca Mercedes, de acelaşi model. Şoferii îşi aşteaptă liniştit rândul, îmbrăcaţi la fel de impecabil ca vehiculele pe care le conduc. Se vede că municipalitatea Vienei ştie că taxiul este de cele mai multe ori primul contact al unui turist cu oraşul în care păşeşte. Vrei turism de calitate? Alege-ţi cu grijă şoferii de taxi.
Comparaţia cu rapănul taximetric al Bucureştiului - sau al mai apropiatului de noi oraş Iaşi - este inevitabilă. Şi aeroporturile din aceste oraşe sunt deservite de taxiuri, dar îţi îngheaţă de multe ori sângele în vine când vezi cine sunt ăia care le conduc. Nişte lingurari oribili, năduşiţi la fălci şi la ceafă, din care nesimţirea se exprimă printr-o de nestăvilit putoare. Turistul, mai cu seamă acela venit din străinătate, suie cu seninătate, fără să ştie ce îl aşteaptă. Uneori, îl aşteaptă chiar moartea, cum s-a întâmplat acum câţiva ani cu fata aceea japoneză, omorâtă şi jefuită de un mârlete de Bucale.
Acum vreo două luni, un britanic a luat un taxi din aeroportul din Iaşi spre Suceava şi s-a înţeles pentru un tarif de 100 de euro. Pe la o treime de drum, taximetristul a zis că vrea dublu. Pe la jumătate, că vrea triplu. La Suceava, britanicul a fost nevoit să plătească 400. Şoferul, cu o moacă injectată cum doar taximetriştii români pot avea, l-a ameninţat că nu-i dă bagajul, dacă nu îi plăteşte tot.
-Scuzaţi-mă, dar aici funcţionează cumva regula junglei?, a întrebat britanicul.
- Cam aşa ceva!, i-a răspuns porcalanul, trăgând un pârţ gros cât ceafa lui.
Că nivelul taximetriştilor e atât de jos, pot înţelege. Dar nu înţeleg nivelul la fel de jos al municipalităţilor, care nu fac o selecţie a lor la sânge.