Narcis SIRETEANU

Sportivii români devin fără să-şi dorească modele pe care copiii şi adolescenţii le urmează instinctiv. Aproape niciun competitor nu-şi propune un asemenea ţel, care e nobil, dar nu pentru grila lor de valori. Pe sportivi îi interesează chestiunile pragmatice, începând cu extracţia banului cât mai gros, pe calea talentelor musculare cu care au fost înzestraţi.

În afară de bani, pe fotbalişti şi tenismeni îi mai pasionează şi sexul en-gros, cu fel de fel de creaturi la modă ale momentului. Toate se fac în detrimentul creierului sportivului, care este ignorat cu bună ştiinţă. Ce să faci cu creierul? Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Adrian Mutu sunt exemple jenante ale nivelului intelectual şi moral al sportivului român.

Există din fericire şi excepţii, câte or mai exista. Iar eu o să vă propun astăzi modelul unui sportiv adevărat, la care calităţile fizice sunt îmbinate minunat cu cele de caracter. Este un exemplu pentru tânăra generaţie? Nu, dar ar trebui să fie.

Este vorba de Florin Cojoc, suceveanul nostru născut în Panaci. Deşi în copilărie şi-a pierdut accidental un braţ, omul acesta formidabil nu şi-a plâns de milă. A luptat cu ideile preconcepute ale celor din jur, care-l tratau ca pe un infirm. Dar în primul rând a luptat cu el.

A ajuns atlet. Şi reprezintă România pe plan mondial, la fel de fel de competiţii. Aduce medalii pentru ţară, dar mai ales aduce un exemplu în ţară. Contează să mai şi avem nevoie de acest exemplu. Contează să ştim să-l folosim.

Acuşi, în septembrie, Cojoc va pleca la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro. Nu cu antrenoarea care îl pregăteşte fizic şi sufleteşte, ci c-un atârnător, stabilit de federaţie. Că asta-i România: coruptă în toate domeniile.

Florin Cojoc e un om modest, dar mândru. S-a lămurit cu zgârcenia organismelor oficiale sportive din România, care are bani doar de fotbal. S-a lămurit şi cu indiferenţa sponsorilor, care nu văd decât de la Halep în sus. Dac-aş fi factor de decizie, l-aş chema să ţină o conferinţă. Despre ce vrea el.