Narcis SIRETEANU

Există destui inşi, alături de noi, care privesc perspectiva unui nou război mondial săltând indiferent din umeri, de parcă ar fi daţi cu un unguent de protecţie împotriva unor astfel de conflicte. Alţii, din păcate nici ei foarte puţini, îşi dau ochii dilataţi peste cap şi-şi flutură pletele în vânt, în numele unor trăiri profunde, aduse de un sentiment pe care-l numesc romantism de sorginte patriotică.

Dacă pe cei din prima categorie îi socot inconştienţi, pe cei din a doua îi numesc fără rezerve nătărăi incurabili, tâmpiţi bătuţi în cap cu o leucă de plumb.

Iată ce am de gând să fac astăzi. Voi aminti câteva boli grave, din paleta care însoţeşte fidel conflictele armate de lungă durată. Voi trece în revistă bolile care se manifestă în rândul militarilor, dar în egală măsură şi în rândurile populaţiei civile, care ia indirect parte la manevrele militare.

Bolile respective sunt urmări ale lipsei de igienă, ale penuriei de alimente şi medicamente, ale microbilor şi mai cu seamă ale stresului. Vă voi lăsa la final plăcerea de a decide singuri dacă e cazul să fim indiferenţi ori săgetaţi de romantism, în faţa perspectivei războiului.

Încep cu maladiile de stomac şi de ficat, care erup în timp de război. Mai ales ulcerul, gastrita toxică şi litiaza biliară (piatra la ficat). Apoi apendicitele acute sau cronice. Şi – foarte stânjenitor! – hemoroizii, în care pur şi simplu explodează sângele. Şi bolile tubului digestiv! Şi diabetul, care spumegă şi rade tot!

Într-o ţară ca a noastră, unde bolnavul crapă de viu pe timp de pace, este lesne de prevăzut dezastrul din spitale, de unde şmecherii de război vor grebla absolut tot cu mâinile lor puternice. Începând cu puţinele medicamente şi cu sărăcăcioasa hrană. E cazul să ne aşteptăm deci la ofensiva icterului – boala supărării! - şi, de ce nu, a tifosului. Ah, şi era să uit sifilisul, dragul de el!

Sunt boli vechi, veţi obiecta, care şi-au trăit gloria mondială. Desigur, dar la noi pot găsi un minunat teren de relansare.