Narcis SIRETEANU

În general, pensionarii de la noi nu seamănă deloc cu omologii lor din străinătate. Dacă ăia se îmbracă de ţi-e mai mare dragul - cu pantaloni, pantofi şi pulovere care le vin turnat -, ai noştri aleg tot ce e mai maro, mai ponosit şi mai la mâna a doua ori a treia.

Dacă ăia pleacă în vâjâială pe toate meridianele pentru a contempla frumuseţile lumii, ai noştri fac excursii doar până la colţ, pentru a contempla frumuseţile din rafturile farmaciilor.

Dacă pensionarii occidentali rămaşi văduvi nu stau să-şi plângă de milă, ci pun imediat mâna şi îşi refac viaţa cu un partener ajuns în aceeaşi situaţie, pe care-l curtează la prânzuri sub cascade şi la cine cu lumânări romantice pe malul Mediteranei, la noi, dacă unul rămâne văduv, devine şi el instantaneu în proporţie de 99 la sută mort. Şi îşi reface cotorul de viaţă doar cu resemnata domnişoară Singurătate, care-i devine parteneră fidelă pentru tot restul cât mai suflă.

Există şmecheri destui şi printre pensionarii români. Şi printre ei sunt inşi care sfidează, care se impun prin obrăznicie şi tupeu maxim, călcându-i pe ceilalţi colegi de vârstă pe bietele lor bătături. Mila nu are ce căuta nici la senectute.

Numai şmecherii pensionarilor români îşi permit deliciile traiului pe vătrai. Doar judecătorii, avocaţii, parlamentarii, înalţii funcţionari publici. Numai marii directori de regii şi de întreprinderi de ars mangalul. Ale lor sunt pensiile uriaşe. Ceilalţi, cei de rând, sunt pedepsiţi de parcă ar fi sabotat economia ţării. De parcă ar fi duşmănit poporul. În contrast cu ei, şmecherii pensionari sunt trataţi de parcă ar fi lucrat din greu, de pildă în minele de uraniu de la Crucea, mai la vale de Vatra Dornei.

Am un cuvânt şi pentru poliţişti. Cei mai mulţi dintre ei nu numai că nu merită să iasă la pensie la frageda vârstă de 45 de ani, dar nu merită deloc pensie. Fiecare dintre noi ştie de ce.