Narcis SIRETEANU

Din cauza taxelor de studii restrictive, foarte puţine progenituri ale românilor de rând au ajuns până acum să studieze în Marea Britanie. Universităţile de acolo – unele atât de galonate, că au până şi portarii împopoţonaţi cu doctorate zornăitoare – erau destinate în principal copchiilor de şmecheri români, pentru care banul se numără cu sacul şi remorca: primari, deputaţi, miniştri, directori bugetari, şefi de sărvicii şi alţi mulgători şi învârtitori ai resurselor publice.

Ambalându-şi copchilăraia în foarte lucioasa hârtie britanică, aceşti barosani au ţinut cu tot dinadinsul să dea un sens academic hoţiilor pe care le operează în mod constant. Şi să devină şi ei oleacă de lorzi. Până amu’, se simţeau lorzi numa’ când dugheau butelci cu whisky de vârsta copchiilor. Departe de tot sunt vremurile din propria copchilărie, când ieşeau cu vaca la păscut şi îşi făceau toaleta fundului cu pănuşi aspre de păpuşoi.

În acest fel, în anumite universităţi britanice, studenţii români au ajuns aşa de numeroşi, că procesul didactic s-ar simplifica enorm dacă profesorii ar învăţa româneşte.

Iac-aşa, uşor-uşor, universităţile noastre n-au mai fost de năsoaiele lor, încărcate cu muci ai dispreţului. Facultatea de Medicină din Iaşi, de exemplu, e potrivită pentru studenţii francezi, greci şi chiar nemţi, dar nu şi pentru copchiii directorului Grigore din Botşăni ori Vasile din Suceava.

Numa’ că amu’ ia, după ce Marea Britanie şi-a scos Rolls Royce-ul din perimetrul continental, copchii de barosani români vor fi nevoiţi să-şi mute şatra universitară. Să caute universităţi prin alte ţări.

Căci în ruptul capului taţii lor, aceşti parveniţi neciopliţi, nu concep să-şi cheltuie tot în România banii pe care-i fură de aici. Au steag tricolor la casă doar aşa, de ochii lumii. De fapt, ei îşi urăsc ţara.