Narcis SIRETEANU

Dacă ai cât de cât simţ patriotic, e imposibil să cutreieri prin ţărişoara asta fără să nu erupi ca un râu învolburat de indignare. Astăzi, deoarece ştiţi foarte bine că prietenul vostru Narcis Sireteanu nu vorbeşte pe de lături, o să vă dau un exemplu foarte punctual. Un exemplu din care reiese lipsa de determinare – sau poate preferaţi să-i spunem duşmănie antinaţională? - în rezolvarea unei probleme majore a oraşelor mai mici şi mai mari ale României. Este vorba de predarea gunoiului la tomberoane alandala. Nu pe sortimente, cum ar fi normal, în vederea unei reciclări eficiente, care să evite sortarea anevoioasă şi costisitoare.

Reţineţi: vorbim nu de o bagatelă, ci de o prioritate mondială. Care ţine de grija faţă de mediu, de îngrijirea resurselor naturale şi de reducerea costurilor, într-o ţară ca a noastră, care umblă cu cămeşa peticită. Iar respectul pentru mediu înseamnă respect pentru generaţia de azi şi pentru cele care vor urma.

În lumea civilizată, de ani buni eşti amendat de ţi se opăreşte buzunarul, dacă tu – cetăţean sau firmă - nu sortezi deşeurile. Adică nu pui frumos sticlele lângă sticle, hârtia şi cartonul lângă hârtie şi carton, plasticul lângă plastic, cutiile metalice de bere şi de cola lângă suratele ei. Cu grijă şi atenţie, pe căprării.

Numai la noi sunt trântite toate otova, una peste alta. Cea mai revoltătoare soartă o au recipientele de plastic, care sunt în final extrase - ca să nu spunem şutite - de romi. Iar ăştia le vând ei unor firme misterioase de reciclare, în virtutea unei învârteli care nu depăşeşte nivelul de inteligenţă afaceristică al unei ţigănii minore.

Ar trebui somaţi cei care conduc oraşele ţării să rezolve această chestiune importantă, care trebuia demult descâlcită. Că progres şi aliniere europeană nu înseamnă doar ceea ce ei au înţeles: adică ştabii să pupe salarii şi alte drepturi materiale de nivelul cel mai ridicat.