Narcis SIRETEANU

Înainte de meciul de futbol cu Elveţia, premierul Cioloş a pus lăbuţa pe condei şi a compus şi el un mesaj de încurajare pentru „băieţii noştri”. Apoi, s-a pozat în tribunele stadionului parizian unde urma să aibă loc confruntarea. Terminase cu brio toate problemele interne, a văzut că ţara ne merge ca pe rotile, aşa că s-a dus şi el - olecuţă şi niţeluş - să se relaxeze şi să se tragă în poză ca băieţii. Mai ales că e aşa de frumuşăl de la natură, încât Hollywoodul îşi roade unghiile că a ratat o figură fenomenală pentru filmele sale horror. Cu faţa sa, Cioloş ar fi putut face carieră în film şi ar fi putut umple o borsetă numai cu Oscaruri.

Estimp, cetăţenii ţării se aprovizionau cu doze de bere şi cu steguleţe pe care le înfigeau în parbrizul maşinii, să fluture tricolor în vânt. În sfârşit, meciul a început. Şi România a dat un gol, pe la mijlocul de codru des al primei părţi. S-au detonat urale şi strigătura aia cretină:

- România, România! / Olé-olé-olé!

Ce-or fi având în comun cu naţia noastră olé-urile alea, fraţilor? Suntem oare spanioli şi ucidem artistic tauri, în arena aia pentru coridă? Din câte ştim, în România se organizează spectacole unde se ucid nu tauri, ci oameni. Se ucid oameni spectaculos în spitale, pe şoselele noastre lăsate intenţionat 26 de ani în paragină, în cluburile tinereşti care explodează şi iau foc de-i pârlesc pe toţi la grămadă...

Entuziasmul românesc din jurul acestui campionat european de fotbal este cel puţin deplasat şi indecent. Te bucuri de giumbuşlucuri sportive, dar nu când ţara ta e un focar de ciumă, de holeră şi de sifilis. Rezolvă mai întâi ciuma, taie de la rădăcină şi holera, distruge apoi şi sifilisul de la tulpină.... Iar la urmă, o veni el şi rândul fotbalului. Şi în momentul acela o să facem cu toţii nu o fotografie de grup, ci un pictorial complet. Cu faţa de nevisat noaptea a lui Cioloş în mijloc.