Alegerea în fotoliile principale de la primărie a unor inşi care acuşi-acuşi vor intra la puşcărie nu întâmplător rimează într-un fel aproape muzical. Opţiunea electoratului pentru o ţaţă penală ca Olguţa Vasilescu sau pentru Cătălin Cherecheş - viclean fecior de casă din Baia Mare - trebuie înţeleasă ca o formă de totală admiraţie populară. Încă o dată se confirmă că românul de rând mereu i-a iubit, chiar i-a venerat pe cei care se descurcă furând din bunurile statului. Votându-i cu inima şi cu ştampila, alegătorul recunoaşte tacit că la fel ar fura şi el, dacă s-ar ivi contextul.
Desigur, cei ştampilaţi pe liste de către alegători sunt vinovaţi pentru că au încălcat cu nonşalanţă o seamă de porunci divine foarte limpezi, care doar în ochii lor sunt tulburi. Începând cu poruncile „să nu furi” şi „să nu minţi”. Prin extensie, cei care-i votează pe hoţi şi pe escroci încalcă şi ei aceleaşi porunci, chiar dacă o fac într-un mod indirect. Ei pot fi socotiţi vinovaţi de complicitate în formă continuată. Grav e şi că legea le permite să candideze tuturor scursurilor care au confruntări cu legea.
Acum, după alegeri, diriginţii ţării noastre sună alarma. Până şi doamna dirigintă USA este îngrijorată şi nu ezită să o spună, prin vocea ambasadorului său de la Bucureşti.
O singură tăcere notabilă se remarcă. Cea a bisericii. De ce nu ia poziţie?
M-aş bucura dacă înalţii prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române s-ar apleca ceva mai mult asupra acestor chestiuni care ţin şi de morala creştină. Nişte chestiuni care arată confuzie, poate chiar îmbolnăvirea foarte gravă a sistemului naţional de valori.
Decât să-şi arate spiritul pamfletar în lupta cu homosexualii şi cu drepturile lor legitime de minoritari, mai bine s-ar preocupa de îngrijorătorul fenomen al votării hoţilor şi bandiţilor în funcţiile publice. Sau poate că-l aşteaptă pe Iisus, să coboare El pe pământ şi să ia atitudine?