În „Moartea căpriorului” - cunoscutul poem despre dezinfectanţi botezaţi recitat la diferite instrumente de întreaga naţiune în aceste zile depresive – versul care se tot repetă evocă implicarea serviciilor secrete din România. Care dintre ele o fi vrut să-i facă felul lui Condrea, mândrul golănaş din fluier doinaş, care cânta şi el pe la stâne secrete şi mai avea şi dezinfectanţi mulţi, mândri şi cornuţi?
E încă o dovadă că nu o luam pe arătură când vorbeam şi eu despre acest subiect de porţelan, prin tabletele mele presărate în „Monitorul de Suceava” de-a lungul timpului. O confirmă până şi madam Lenuţa Udrea – cea trecută prin ciur şi dârmon marinăresc – care pomeneşte despre „noua Securitate care face jocurile în ţară” ca despre un fapt unanim recunoscut. Iar un coleg de-al ei parlamentosan, care freacă luleaua din partea nu ştiu cărui partid, se întreba nătâng, dar hamletian:
- Oare câte servicii or mai fi pe la noi?
Multe, bade parlamentosanule, multe de nu le poţi cuprinde pe toate într-un staul. Dintre ele, unele plâng cu lacrimi de sânge, iar altele se încalecă în scop reproductiv. Dacă pricepi metaforele, deşi nu cred că le pricepi, că voi ăştia din parlament sunteţi slabi şi ogârjiţi la neuron.
Ca să nu ziceţi că vin cu comentarii ieftine şi sterile, înaintez şi eu o propunere scumpă şi eficientă. Domnilor compatrioţi, dacă tot avem atâţia ofiţeri acoperiţi, haideţi să mai dăm şi la export! În ţări mai puţin perverse ca a noastră, haideţi să exportăm agenţi buni, în carcasă, pe bani adevăraţi, să ne mai restabilim oleacă moneda naţională! Prin Africa, pe la regimurile dictatoriale, prin Columbia, Coasta de Fildeş ori Mexic, haideţi să vindem securişti moderni, aşa cum alte state vând fotbalişti! Îi selecţionăm şi-i expediem.
Nu glumesc. Avem şi noi un alt domeniu de vârf, în afară de IT-ul care exportă masiv specialişti, şi nu-l fructificăm? E păcat, mare păcat!