Narcis SIRETEANU

Stătea un prieten de-al meu cătrănit tare, cu o bere în faţă la un bar. Om mai în vârstă ca mine, inteligent şi în general capabil să depăşească orice situaţie cu o filozofie aş spune că extrasă din balada „Mioriţa”. De data asta, nu mai zâmbea. L-am aşteptat să-mi zică motivul supărării sale. Mă gândeam la ce putea fi mai rău: decesul cuiva drag, o boală necruţătoare descoperită la un control medical, poate vreun divorţ. Deşi, aşa cum îl ştiam, ştirea divorţului mai curând l-ar fi lăsat rece.

Când mi-a spus despre ce era vorba, am început eu să râd ca un tâmpit. Ştiţi de ce omul era dunăre? Fiindcă fiică-sa îi ceruse să-i facă un cadou special la majorat: o pereche de ţâţe de silicon. Iar amicul meu, în ochii căruia fetiţa tatii rămânea o zambilă neprihănită, nu se aştepta la asta şi s-a pornit pe oftat.

Acuma, ce să zic... Prietenul ar fi trebuit să ştie că siliconul e în acest moment principalul locatar al sutienelor ţării, umplând bastioanele frumuseţii feminine. Când fetele cred că sânii nu le stau suficient de bârzoieţi, aleg calea implanturilor. Casapii esteticieni nu stau un moment degeaba.

Siliconul nu are doar efect de umplere pieptoasă. El este îndesat şi în partea din dos, pentru ca bucuşoarele naţiei să cunoască rotunjiri refuzate de mama natură.

S-a dus vremea cântecului popular „Mi-am pus busuioc în păr”, locul său fiind luat de mult mai actualul „Mi-am pus silicon în fund”. Sau în piept. Să nu uităm că şi-n buze sunt turnate firicele de silicon, fiindcă dacă fata are gura mai bogată, se simte şi boiaua de buze mai în largul ei.

Păcat că bărbaţii rămân discriminaţi. Destui dintre ei ar avea nevoie de silicon în pectorali, în dos şi-n buze. Uitaţi-vă de pildă la Petre Roman, omul care n-a cunoscut niciodată bucuria de a purta un pulover pe gât, din cauza deficitului de gât. Să-i fi coincis gloria cu cea a acestui material de umplere, cât de uşor şi-ar fi putut turna silicon, ca să-şi construiască un gât generos şi graţios, aducând cu al unei lebede!