Narcis SIRETEANU

România este o republică, dar cu gândul nostalgic tot la monarhie a rămas. Şi n-am în vedere doar atenţia care se acordă constant Casei Regale de la Versoix, ci la multitudinea de regi, mai mulţi ca în oricare ţară monarhică. Între aceştia, cel mai celebru părea să fie regele Hagi, dar l-a detronat de-un timp dinţosul Nicolae Guţă, cel supranumit „Regele manelelor”.

Se pare că Guţă Manelistul e mai tare decât toţi colegii săi de şcoală profesională regală, ca să nu mai vorbim de preşedintele în exerciţiu, care e pe lângă el un nefericit de impotent. Majestatea Sa se bucură de câteva milioane de supuşi devotaţi, pe care i-a câştigat cu un program electoral bazat pe marfa pe care o transmite un post ca Taraf TV. Acuma, vorbind deschis ca de obicei, scrie la dicţionar că maneaua e un „cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă şi tărăgănată”. Mă rog, dacă prezenţa duioşiei şi a dragostei este discutabilă, tărăgănarea ei e sigură.

Pe rege îl cunoşti nu numai după diamantele care-i înfloresc în coroană, ci şi după modul său de comportament. Purtându-se ca un monarh absolut, regele Guţă s-a folosit mai demult de o maşină de salvare, luată cu împrumut de la serviciul bucureştean de ambulanţă, pentru a o poza într-un videoclip al unei manele la care tocmai lucra.

Ce bătaie de joc! Dacă într-o zi Guţă, Florin Salam sau Vali Muşchi Ţigănesc îşi vor pune în gând, ei vor lua cu împrumut chiar automobilul şi trenul prezidenţial, ca să le pozeze şi pe ele într-o manea. Chiar şi elicopterul ori avionul prezidenţial, dacă se pun la ambiţie.

Nici ăia care patronează azi vinurile Cotnari nu s-au lăsat mai prejos, filmându-l şi ei pe Guţă, pe când cânta în crama lor „Bea Cotnari şi poţi fi rege”. Ascultându-l pe YouTube - ce cuvinte imbecile şi ce muzică jegoasă! – am luat hotărârea să nu mai pun în viaţa mea Cotnari în gură!